GLADIATORI SI COLOSSEUM

Numele de gladiator provine de la sabia scurta -; numita gladius -; pe care acestia o foloseau in lupta.Gladiatorii au aparut in Roma in anul 294 I.C., cand Marcus si Decimus Brutus, fiii unui nobil roman (Junius Brutus ), dorind sa aduca omagii tatalui lor cu prilejul inmormantarii acestuia, au oferit multimii ca spectacol lupte demonstrative (pe viata si pe moarte) intre trei perechi de sclavi inarmati. Se spune ca Marcus si-a amintit ca exista, de la etrusci sau de dinaintea lor, traditia ca, la inmormantarea unui mare conducator, cativa sclavi sa fie pusi sa se lupte pana la moarte, ca omagiu pentru cel disparut si ofranda adusa sufletului acestuia. Decedatul era astfel acompaniat in lumea de dincolo de catre insotitori inarmati, spiritul acestuia fiind satisfacut de aceasta ofranda de sange.
Fratii Brutus au devenit repede populari pentru acest cadou adus multimii, iar politicienii romani, observand interesul crescand al multimii fata de luptele de gladiatori au preluat ideea, speculand aceasta posibilitate de a-si castiga, la randul lor, popularitate in randul multimii si a fi astfel, realesi in functii publice.Prin anul 100 I.C., multimea dornica de un astfel de spectacol devenise atat de mare, incat uriasa aglomeratie si dezordine creata de aceste prilejuri devenise o problema care trebuia solutionata de catre stat. Luptele de gladiatori -;ca spectacol public- au devenit atat de populare intr-un timp record, incat finantarea lor a fost preluata de catre imparatii romani care au inteles ca pot astfel sa tina in frau masele oferindu-le pe langa mijloace de subzistenta, (panem et circuses), “paine”, si “circ” adica distractie , sa-si castige astfel popularitate in randul acestora, sa le abata atentia de la problemele grave ale imperiului si totodata sa-i obisnuiasca cu realitatile crude de zi cu zi : sange si moarte.Asa s-a ajuns la solutia construrii unui amfiteatru gigantic, numit Colosseumul, al carui initiator a fost imparatul Nero. (amfiteatrul era centrul distractiei in Roma antica si existau peste 350 de cladiri de acest gen in intreg cuprinsul imperiului roman). Nero l-a gandit in cadrul unui proiect mai complex, dar ideea sa nu a fost materializata niciodata in ansamblul ei.Dupa moartea lui Nero si cativa ani de stapaniri nesemnificative si de anarhie, Vespasian ajunge in anul 69 D.C., Imparatul Romei. El a ordonat continuarea proiectului, pe care il va finaliza -; dupa 7 ani de lucru - fiul sau, Titus in anul 80 D.C. (Vespasian a fondat o noua dinastie, numita Dinastia Flaviana, de unde denumirea Colosseumului de Amfiteatrul Flavian.) Intrecerile prilejuite de inaugurarea Colosseumului au durat 100 de zile si nopti, in timpul carora mii de animale si de gladiatori au fost angajati in lupte. Termenul de Colosseum provine de la statuia colosala -; de 36 de metri -; care il reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioara amplasata langa amfiteatru, demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul era o priveliste grandioasa. Colosseumul ramane cea mai vestita si mai mare arena construite vreodata de catre romani. In forma de elipsa, cu axa mare de 186 m, axa mica de 150m, avea un perimetru de 520 m si o inaltime de 55m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundatia pe care a fost construit avea 12 metri grosime. Sa cladesti asa ceva, era chiar pentru neintrecutii constructori romani o adevarata provocare. A necesitat -; printre nenumarate alte materiale de constructie - zeci de mii de tone de marmura (adusa din apropiere, din Tivoli ) si aproape 300 tone de fier pentru a lega blocurile unul de celalalt. Ca un precedent la materialele prefabricate moderne, multe dintre partile componente ale Colloseumului au fost construite in alta parte si aduse la locul construirii arenei pentru asamblare. Aceasta metoda a permis un ritm accelerat de lucru care a dus la construirea edificiului in numai 7 ani. Daca pentru muncile brute este de presupus sa fi fost folositi sclavii, precizia finisajelor si varietatea materialelor folosite indica fara nici un dubiu ca au fost executate de catre meseriasi specializati. Cladirea Colosseumului avea patru etaje. Primele trei contineau 80 de arcade perfect simetrice, fiecare dintre ele fiind impodobite cu cate o statuie,iar al patrulea avea prevazute in pereti ferestre mari si rectangulare.Zidurile exterioare erau acoperite cu un material pe baza de carbonat de calciu, numit travertina (de culoare crem), peretii interiori din tufa (o roca silicioasa) iar tavanul dintr-un soi de beton. Podeaua arenei era construita din lemn si era acoperita cu nisip. Marginile arenei erau delimitate de plase inalte cu varfuri ascutite in partea de sus pentru a preveni atacarea spectatorilor de catre animalele din arena, scapate de sub control.Pornind de la ruinele Coliseumului, arheologii au putut reconstitui modul de desfasurare al luptelor. Dedesubtul arenei exista un labirint de tuneluri continand celule si custi, unde gladiatorii si animalele isi asteptau randul pentru a aparea in arena. Exista pana si un lift care ii urca pana la nivelul arenei.Tot in zona subterana erau depozitate armele gladiatorilor, echipamentele si decorurile folosite cu prilejul luptei . In ceea ce priveste tribunele, locurile cele mai bune erau din marmura si se gaseau in primele 20 de randuri, (primul rand inaltat la mai putin de 5 metri deasupra arenei), fiind rezervate aristocratilor de rang inalt. A doua zona era destinata clasei de mijloc, in timp ce a treia era rezervata sclavilor si strainilor. In sfarsit, ultima zona era pentru femei si saraci, care stateau pe banchete din lemn, in spatele unei colonade cu acoperis plat.Coloseumul avea, ca si Circus Maximus, multe intrari si iesiri pentru accesul lejer al unei mari mase de spectatori, in plus, era prevazut si cu rampe inclinate, intocmai precum stadioanele moderne de atletism. ( toate cele 50.000 de locuri ale Coloseumului puteau fi ocupate in mai putin de 15 minute ).Colosseumul era prevazut cu un gen de copertina (velarium) care acoperea partial arena, aparand spectatorii de soare sau ploaie. Copertina era din panza si putea fi ridicata sau coborata ,dupa caz ,de catre un personal special format din marinari experimentati.
Intrarea la Colosseum era libera, acest aspect facand parte din politica imperiala de a multumi masele .Cele doua genuri de lupte care se tineau aici se numeau venationes (lupta dintre un gladiator si un animal salbatic) si munera (lupta dintre doi gladiatori)Colosseumul gazduia pe langa lupte intre gladiatori sau intre gladiatori si animale si curse de care, spectacole de circ, piese de teatru, spectacole de mimica, si chiar…batalii navale (naumamchia). Pentru aceasta, arena se inunda cu apa, devenind o piscina uriasa, iar competitorii luptau de la bordul unor ambarcatii care imitau - la scara redusa - corabiile. Pentru ca spectacolul sa fie complet, in apa misunau crocodili, gata sa inhate invinsii aruncati in apa.
Provenienta gladiatorilor era una din cele mai variate : condamnati (criminalii condamnati la moarte - damnati ad mortem - erau trimisi in arena neinarmati sa infrunte animale salbatice), sclavi, prizonieri de razboi (dintre care, o buna parte o constituiau soldatii din teritoriile care se rasculau contra Romei), voluntari care cautau gloria rapida, oameni disperati care nu au gasit alta formula de existenta, sau chiar…imparati romani !
Libera alegere a meseriei de gladiator de catre un cetatean roman (chiar sarac) poate parea stranie la prima vedere, dar are explicatii clare, in primul rand de natura economica. Gladiatorii aveau asigurate 3 mese consistente pe zi, beneficiau de asistenta medicala si, daca se dovedeau valorosi, isi castigau libertatea. Aveau si sansa castigarii unor sume de bani oferite ca premii in competitie. Chiar daca nu puteau deveni cetateni romani, copiii lor aveau acest drept. Mai erau si cazuri deosebite, de exemplu cetatenii marginalizati, fara perspectiva unei cariere, sau romanii de rang inalt care-si pierdeau averile (dintr-un motiv oarecare ) care nu aveau decat urmatoarele variante : armata, invatamantul (pentru cei literati) sau scolile de gladiatori.Pentru ca un cetatean roman sa devina gladiator, trebuia mai inatai sa semneze un contract in care se declara de acord sa renunte la drepturile si libertatile de cetatean roman (libertas), sa se supuna la toate umilintele, privatiunile si duritatile impuse de scoala de gladiatori si, in plus, sa fie pregatit sa moara in arena daca situatia o impune. In ciuda statutului lor de servitori si de oameni in afara legii, gladiatorii (precum atletii moderni) se bucurau deseori de un imens prestigiu, indeosebi in randul tinerilor, care erau fascinati de calitatile lor barbatesti, dar si de doamnele din inalta societate, care ii admirau…pentru acelasi lucru (spre disperarea sotilor lor)Cat priveste imparatii, exista de asemeni motive speciale, pentru care acestia se supuneau unui exercitiu atat de periculos. Pe langa pasiunea pentru lupta cu arme si gustul puternic pentru risc si senzatii tari (se spune ca Imparatul Commodus ar fi luat parte in arena la circa 1000 de lupte), acest gen de imparati foloseau arena pentru a-si arata autoritatea comparativ cu cea a elitei aristocrate. Imparatii care apareau ca gladiatori indrazneau sa faca lucruri la care cetatenii de rand n-ar fi cutezat, vrand sa demonstreze tuturor, in public, ca statutul de simplu cetatean nu insemna nimic fata de cel al imparatului, si ca, fiind deasupra legilor, isi permiteau orice.
Gladiatorii proveneau din toate colturile imperiului, de aceea comunicau cu dificultate, ceea ce convenea de minune stapanilor lor, care nu doreau ca supusii lor sa se imprieteneasca si sa faca astfel lupta mai putin sangeroasa.Gladiatorii se instruiau in scoli cu totul speciale, particulare sau imperiale (numite ludi), trebuind sa se antreneze 3 ani inainte de a intra in arena (cea mai renumita dintre scoli se gasea la Capua). Toti gladiatorii erau antrenati astfel incat sa asigure un spectacol autentic audientei, de aceea, erau invatati mai degraba cum sa-si dezarmeze si sa-si captureze adversarul decat sa-l omoare cat mai degraba. Elevii acestor scoli isi puteau alege armele si echipamentul. Antrenamentul incepea cu simularea luptei cu ajutorul unui manechin, treceau apoi la lupta cu partener, folosind sabii de lemn. Toti instructorii erau fosti gladiatori care supravietuisera unui numar mare de lupte, de aceea erau priviti cu foarte mare respect. Asa ca toate vietile gladiatorilor era scurte dar dure deoarece sansa reeditarii unei victorii pentru un gladiator era foarte mica (sa zicem, 1:10 ). Daca supravietuiau timp de 3-5 ani luptelor isi puteau castiga libertatea. Putini gladiatori supravietuiau acestei perioade, chiar daca luptele de gladiatori se tineau doar de 2 sau 3 ori pe an (10-12 zile in total ) fiind corelate deseori cu Saturnalia (sarbatoarea lui Saturn).
Aceste jocuri sangeroase organizate de catre romani contrastau puternic cu intrecerile grecilor, intrucat ideile care stateau in spatele lor erau complet diferite. In timp ce la greci intrau in competitie numai barbatii cei mai meritorii din punct de vedere moral, romanii organizau lupte ai caror protagonisti erau, de cele mai multe ori criminali sau sclavi proveniti din teritoriile cucerite. Ei au facut abstractie de conceptia greceasca, intrucat pretuiau mai mult decat orice abilitatea de a ucide in lupta pe oponent. Statutul de celebritate acordat de catre romani acestor criminali de rand sau necetateni probabil ca i-ar fi socat pe greci in perioada lor de aur. Dar tocmai datorita deosebirilor vizand caracterul luptei, costumatia luptatorilor romani era gandita diferit de cea a grecilor. Daca gladiatorii ar fi intrat in lupta complet goi (precum grecii), rezultatul ar fi fost, fie o lupta foarte scurta terminata intr-o baie de sange, fie una foarte lunga, data fiind precautia excesiva de ambele parti. Juxtapunerea armelor si a partilor din corp neprotejate, ducea la controlul folosirii armelor si la crearea de conditii pentru un duel dinamic si, totodata, tehnic. Pentru evitarea monotoniei, existau mai multe tipuri de gladiatori care se deosebeau dupa costumatie si armament.

READ MORE - GLADIATORI SI COLOSSEUM

GRETA GARBO

Pe numele adevarat Lovisa Gustafson, Greta Garbo s-a nascut la 18 septembrie 1905 in capitala Suediei (Stockholm).

Cea care avea sa fie denumita "Divina" are stramosi tarani. Tatal sau este muncitor. Inca de mica, se comporta ciudat; ii place sa se retraga intr-un colt sa viseze. La varsta de numai 14 ani, isi pierde tatal si este nevoita sa renunte la scoala, ca sa se angajeze ajutor de barbier. Lucreaza apoi ca vanzatoare intr-un magazin ce o foloseste pe post de model pentru reclamele din ziare. Tarancuta grasuta si necultivata, la acea vreme nu are aspiratii de actrita.

Insa destinul face sa apara intr-un scurt film publicitar si sa fie remarcata de regizorul de comedie Eric Petschler, care ii ofera un rolisor in "Peter vagabondul", in anul 1920. Incurajata de aceasta reusita, solicita si obtine o bursa la scoala suedeza de drama. Urmeaza cursurile Conservatorului de Arta din Stockholm si mai obtine doua mici roluri in filme.

In anul 1923, la varsta de 17 ani, devenita frumoasa si fascinanta, este descoperita de regizorul suedez Mauritz Stiller. Este primul si singurul barbat pe care il iubeste cu disperare. Din pacate, dragostea ramane neimpartasita, fiindca el nu este atras de femei. Are insa o deosebita grija fata de tanara actrita, pe care o boteaza "Garbo" - cuvant care in limba suedeza inseamna "dracusor" sau "spiridus", iar in limba spaniola "dragut", "gratios", "elegant".

In anul 1923, Mauritz o distribuie in rolul principal din celebrul "Legenda lui Gosta Berling" ("Gsta Berling"). Se poate spune ca Greta Garbo, supranumita "Sfinxul suedez", este opera acestui regizor genial, a carui disparitie timpurie va nimici sufletul creatiei sale.

Pe drumul succesuluiActrita primeste, apoi, rolul principal din "Ulita durerii", film turnat de Pabst, la Berlin. In timpul turnarii, Stiller se deplaseaza in capitala Germaniei si repeta in fiecare seara cu ea scenele pentru a doua zi.

In anul 1925, realizeaza impreuna "Die Freudlosse Gasse", film de succes care le aduce amandurora contracte de colaborare cu faimoasa companie cinematografica Metro Golwin Mayer. Prima productie americana in care Garbo este distribuita se numeste "Torentul" ("The Torrent") - in anul 1925. In anii '30, joaca in primul film vorbit, "Anna Christie", care ii aduce o nominalizare la premiul Oscar pentru "cea mai buna actrita". Vocea sa, cu timbru special, o ajuta sa supravietuiasca sonorului, a carui descoperire naruie cariera unor staruri ale filmului mut. Obtine mari succese in filme ca: "Grand Hotel", "Mata Hari" (1931), "Anna Karenina" (1935) - considerata de unii varful carierei ei - "Ninotchka" (1931), care ii prezinta potentialul comic. Ultimul sau film este tot o comedie, intitulata "Femeia cu doua fete" ("Two - Faced Woman" - in anul 1941). Greta a fost mereu nemultumita de rolurile care i s-au incredintat si a tanjit dupa personaje de talia Ioanei d'Arc.

Singurul rol care s-a apropiat de dorintele ei a fost regina Cristina. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, simte ca lumea s-a schimbat atat de mult, incat trebuie sa se retraga pentru totdeauna din fata camerelor de luat vederi. Abandoneaza Hollywood-ul si se muta la New York. De altfel, "Divina" a trait intotdeauna retrasa. Fugea de admiratori, ura multimile, ascunsa mereu dupa ochelari grosi si negri. Izolata in spatele zidurilor inalte ale proprietatilor sale, nu dadea niciodata interviuri, nu semna autografe si nu raspundea la scrisorile fanilor.

Retrasa, printre flori si legume nu asista la premierele propriilor filme, nu participa la petrecerile de la Hollywood. Nu dadea nimanui numarul de telefon si insusi directorul companiei Metro Goldwin Mayer trebuia sa ceara audienta secretarului ei pentru a-i putea vorbi.

A avut foarte putini prieteni, legaturi amoroase scurte si nu s-a maritat niciodata. A fost logodita cu actorul John Gilbert, pe care l-a cunoscut in timp ce turnau impreuna in "Carnea si diavolul" si pe care l-a parasit cu cateva zile inainte de nunta. Pentru a o uita, el se insoara cu actrita Ina Claire, mariaj ce naufragiaza in alcool si indiferenta.

In dragoste, "Sfinxul suedez" a ramas intotdeauna pasiv. A iubit o singura data si bine, pe Stiller. O data cu pierderea lui, si-a pierdut si pofta de viata: "Nu-mi gasesc nici un loc unde sa traiesc. Sunt ca o corabie in deriva". Era o fiinta timida, pudica, ciudata, cand vesela si glumeata, cand melancolica si cu privirea ratacita.

La varsta de 36 de ani, in plina glorie, se retrage pentru totdeauna intr-o lume a misterului. Respingerea publicitatii ii face o si mai mare reclama. Filmele ei au un loc aparte in istoria cinematografiei si sunt considerate comori nepretuite ale celei de-a saptea arte. Pana la sfarsitul vietii, Greta Garbo se ocupa de gradinarit. Isi petrece tot timpul printre flori si legume. In anul 1954, i se acorda un premiu Oscar special pentru intreaga cariera. Isi scrie biografia in anul 1990, an in care, la 15 aprilie, paraseste scena vietii. Se stinge discret, la New York, la varsta de 84 de ani, dar ramane o mare stea a ecranului, care nu va apune niciodata.

READ MORE - GRETA GARBO

GIANNI VERSACE

Gianni Versace (n. 2 decembrie 1946, Reggio di Calabria, Sicilia, Italia - d. 15 iulie 1997, Miami Beach, SUA) a fost un creator de modă, fundatorul casei de modă Gianni Versace S.p.A., casă ce producea accesorii, parfumuri şi cosmetice, mobilă şi accesorii, precum şi îmbrăcăminte. A creat costume şi accesorii pentru teatre şi filme. Versace a fost asasinat pe data de 15 iulie 1997, pe scările propriei case din Miami Beach, de Andrew Cunanan, un travestit şi un serial-killer.

Primele contacte cu lumea modei le-a avut de când era copil, muncind în atelierul mamei sale, pe strada Tommaso Gulli, nr.13 pe lângă catedrala din oraşul natal, unde a crescut alături de fratele său mai mare Santo Versace şi sora mai mică Donatella Versace. Sora lor mai mare, Tina, a murit la vârsta de 12 ani, datorită unei infecţii de tetanus netratată corespunzător.[1]
Gianni şi-a început ucenicia la o vârstă fragedă, ajutând-o pe mama sa să găsească pietre preţioase şi firişoare de aur ce erau folosite la broderiile aplicate ale rochilor. În 1972, la vârsta de 25 ani se transferă la Milano pentru a munci ca designer, creând primele colecţii pentru Gennyşi Callaghan. În 1975 Versace prezintă prima sa colecţie de haine de piele, create pentru firma Complice.
Pe 28 martie 1978 la Palazzo della Permanente, în Milano, Gianni Versace prezintă prima sa colecţie de damă, sub propriul brand, şi anume Versace. A urmat prima sa colecţie pentru bărbaţi în septembrie a aceluiaşi an. După această prezentare, s-a alăturat lui Jorge Saud, cel ce va deveni mai târziu partenerul lui Giorgio Armani. Primul magazin de prezentare a fost deschis în Milan: Via della Spiga în 1978. Versace a fost influenţat in creaţiile lui de Andy Warhol[necesită citare], iar din antichitate de arta greacă şi cea romană, precum şi de arta abstractă modernă.
În 1979, Gianni Versace, care a apreciat mereu imaginea sa, începe o norocoasă colaborare cu fotograful american Richard Avedon, care avea să fie primul dintr-o lungă serie de succese. În 1982 câştigă Ochiul de Aur, ca cel mai bun stilist pentru colecţia toamnă-iarnă pentru damă. În această perioadă Versace introduce acele elemente metalice, care devin mai apoi elementul specific al propriului brand.
În acelaşi timp începe o serie de colaborări cu teatrul; colaborează cu Scala din Milano, producând costumele pentru Joseph Legende de Johann Strauss(scenografia îi aparţine lui Luigi Veronesi). În 1980 creează costume pentru Don Pasquale de Gaetano Donizetti şi pentru Dyonisos de Maurice Béjart, la Teatrul din Milano. Cu această ocazie are loc şi o ceremonie în onoarea lansării parfumului Versace-L`homme. La Paris, cu ocazia prezentării europene a parfumului, se expun realizări ale artiştilor din întreaga lume legate de brand-ul Versace, şi de stilul modei sale. Tinerii au fost mereu unul dintre lucrurile importante din care Gianni Versace s-a inspirat.
În 1983 creează costumele pentru Lieb und Leid de Gustav Mahler. Expune o sinteză a analizelor sale tehnologice în domeniul modei, la Pavilionul de Artă Contemporană.În 1983 stilistul e invitat la Victoria&Albert Museum în Londra, pentru a interveni într-o conferinţă de presă pe baza stilului său, de a vorbi despre un vast grup de studenţi şi să-şi prezinte creaţiile.
În 1995, Versus, linia pentru tineri a casei Versace, debutează la New York într-o fastuoasă prezentare la Muzeul Metropolitan de Arta şi este dedicată carierei lui Avedon. Gianni colaborează şi cu Elton John pentru a ajuta fundaţia englezului, care caută remediul pentru boala încă incurabilă SIDA.
Pentru campaniile sale publicitare şi pentru prezentările sale, Gianni Versace s-a folosit mereu de unul dintre cei mai celebri fotografi, cum ar fi Richard Avedon, Bruce Webber şi Steven Meisel. A avut parte şi de fotomodele aflate în vogă chiar şi azi, cum ar fi Linda Evangelista, Naomi Campbell, Claudia Schiffer, Yasmeen Ghauri, Christy Turlington, Stephanie Seymour, Cindy Crawford, Helenea Christensen şi Kate Moss.
Având din ce în ce mai mult succes, Gianni Versace şi-a construit o casă în cel mai celebru cartier din Miami, în anul 1995.
Mereu legat de lumea muzicii şi prietenul unor numeroase stele rock, Versace a folosit-o de 3 ori pe Madonna în campaniile sale publicitare.(fotografiata de Steven Meisel şi Mario Testino)

Viaţa personală
În 1982, Versace îl cunoaşte pe cel ce îi va deveni partener de viaţă, Antonio D'amico, model. Astfel începe o relaţie stabilă pe termen lung ce a durat 11 ani, până la moartea lui Versace. În tot acest timp, Antonio a lucrat alături de el, ca designer, fiind cel ce va conduce linia sportivă Versace: Instante and Versus Sport. Versace i-a lăsat lui D'Amico o retribuţie lunară de 50 de milioane de lire italiene, în jur de 26.000$ şi dreptul de a locui în oricare din vilele Versace din Italia şi din Statele Unite ale Americii. D'amico, în prezent conduce propria sa casă de modă.
Pe 15 iulie 1997 lumea este şocată de vestea că Gianni Versace a fost asasinat pe scările propriei case din Miami Beach, în timp ce se întorcea din obişnuita sa plimbare matinală pe faleza Ocean Drive, Miami. Criminalul a fost Andrew Cunanan, un serial-killer, ce a folosit aceeaşi armă pentru a se sinucide la puţin timp după, corpul său fiind găsit mai târziu într-un iaht.[2] Versace a fost incinerat şi trimis înapoi în Italia. În septembrie 1997, s-a anunţat că noul comitet de conducere a companiei Versace va fi alcătuit din Santo Versace, fratele lui Gianni, şi Jorge Saud. În timp ce Donatella Versace a devenit noul designer şef. În testamentul său, Gianni Versace a lăsat 50% din imperiul său din lumea modei nepoatei sale Allegra Versace, fiica Donatellei. Astfel Allegra a moştenit în jur de jumătate de miliard de dolari, în 2004 când a împlinit 18 ani. Ea are ultimul cuvânt în linia de modă Versace

READ MORE - GIANNI VERSACE

EVITA PERON

Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viaţa sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón.

Din 1943, când îndeplinea funcţia de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenţiona să introducă o revoluţie "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătăţii soarta ţăranilor şi a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat.

Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori şi de soldaţi loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunaţi în Plaza de Mayo, le-a promis să devină preşedinte al Argentinei. În 1946, a câştigat alegerile pezidenţiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulţimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala sa de audienţe primea cetăţenii şi se ocupa de problemele lor mici şi mari. Deşi fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soţiei, el a câştigat şi alegerile din 1951. La 21 Septembrie 1951 dupa multe analize medicale medicii confirma ca Eva Peron sufera de cancer uterin. Avea 32 de ani. Doi doctori renumiti, americanul George Peck si argentinianul Ricardo Finocheto efectueaza operatia. Cu toate acestea boala si-a continuat evolutia. Apare in public pentru ultima oara la 4 Iunie 1952, cand sotul ei, Juan Pero depune juramantul pentru al doilea mandat. Moare la 26 Iulie 1952.

Trupul ei este imbalmasat de catre doctorul Pedro Ara. Din motive politice trupul Evei Peron este transportat sub nume fals, Maria Maggi de Magistris, si depus intr-un cimitir din Milano, unde va sta timp de 15 ani. Este deshumata in 1973 si readusa in tara. Va fi ingropata in cimitirul Recoleta.

READ MORE - EVITA PERON

COCO CHANEL SI PARFUMURILE EI

Gabrielle Chanel, creatoarea care a schimbat pentru totdeauna lumea modei, s-a nascut intr-o familie modesta. Mama sa moare cand Gabrielle avea doar cativa ani, iar tatal ei o paraseste, lasand-o intr-un orfelinat din Correze, unde fetita va creste si va lua primele lectii de croitorie. Aici primeste si porecla Coco dupa ce interpreteaza in fata colegilor un cantecel despre un caine pierdut pe nume Coco, porecla pe care o va transforma intr-un titlu de noblete.

Sansa tinerei care nu se descurcase prea bine la cursurile de croitorie de la orfelinat a fost sa fie descoperita de o tanara doamna din inalta societate. Impresionata de frumusetea gratioasa si timida a adolescentei, aceasta i-a oferit o ocazie unica de a descoperi lumea celor bogati, luand-o sa locuiasca impreuna cu ea. Coco a frecventat cercurile inalte, a descoperit frumusetea modei, a invatat ce se potriveste si ce nu, ce ar merge si ce ar fi un esec. Decide sa devina la randul ei creatoare de moda si incepe modest, realizand palarii.

In 1910 Coco Chanel si-a deschis un atelier de palarii pe strada Cambon din Paris, iar la intrarea in unica incapere avea doar o mica placuta, pe care scria simplu "Chanel Modes".

De la inceput a dat dovada de multa inventivitate, fiind decisa sa ofere clientelor ceva nou si nu doar sa reproduca modelele deja existente. In doar trei ani isi deschidea primul ei magazin in Deauville si avea deja o lista de cliente fidele, care la randul lor aduceau alte doritoare de haine de calitate.

Euforia anilor '20 avea sa fie marcata de schimbarile din moda feminina, iar Chanel a lansat modele simple, inspirate de moda masculina, simtind ca femeile isi doreau toalete care sa fie comode si practice, de la puloverele pe gat la fustele mai scurte, de la rochii elegante la accesorii diverse.

Treptat, Coco devenea un nume in lumea franceza si nu numai, iar anumite curente si tendinte au fost lansate de ea, unele chiar neintentionat. Cand s-a intors dupa o vacanta la Riviera, arsa de soarele puternic, toate femeile cochete si-au dorit sa fie la fel de bronzate precum Coco. Cand a mers la curse purtand un pardesiu cu linie masculina, imbracat pentru o tinuta mai comoda, acesta a devenit automat cel mai dorit model.

Devenita o celebritate, a pus un deosebit accent pe calitatea si identitatea accesoriilor, purtand uneori un colier de perle, in valoarea de peste 75.000 dolari, pentru a-si pune in evidenta creatiile. Pentru un efect deosebit asorta adesea costumele cu bijuterii, o idee care a prins si a fost repede imitata.

In 1938 insa a inceput o perioada mai putin buna pentru Coco. Pe masura ce se apropia razboiul, iar designerul italian Schiaparelli castiga tot mai mult teren in lumea modei, Chanel a preferat sa se retraga pentru un timp. Aveau sa fie nu mai putin de 15 ani in care s-a aflat in cea mai mare parte a timpului in Elvetia, mai ales dupa ce povestea de dragoste cu un ofiter nazist ii adusese respingerea vehementa din partea publicului francez. Abia in 1954 va reveni in salonul ei parizian, pentru a revigora vanzarile parfumurilor Chanel, in continua scadere.

Considerata de multi doar o "colaborationista", Chanel a revenit cu greu in lumea modei pariziene si mai ales in inimile francezilor, dar a facut-o in stilul ei direct. Prima sa mare reusita postbelica a fost lansarea colectiei de costume din jerseu si tweed, primite cu retineri de presa de specialitate, dar care au starnit o adevarate frenezie, nenumarate ateliere incercand sa le imite. Aceste produse erau copiate si prezente peste tot, in buna parte din cauza lui Coco Chanel, care a refuzat mereu sa condamne copierea in lumea modei. Obisnuia sa spuna ca ea nu este o artista si ca rolul hainelor este de a fi purtate pe strada, indiferent daca este vorba de originale sau copii mai ieftine.

Chiar daca vanzarile Chanel erau in crestere, copiile mai ieftine se vindeau si mai bine, cu miile. Coco Chanel a avut inspiratia de a combate copiile lansand modele din materiale accesibile, la preturi destul de impresionante : echivalentul astazi a 700 de dolari pentru un model original.

Anii '60 s-au dovedit mai linistiti, caci Chanel a rafinat si dezvoltat modelele sale clasice : jachete drepte, scurte, fara guler, cu fuste pana la genunchi si palarii cu boruri largi, model Breton, care erau deja caracteristice pentru casa Chanel. Creatoarea nu ezita sa mearga in atelier si sa supravegheze personal modelele. Perfectionista innascuta, nu admitea nici cel mai mic defect si se intampla adesea, mai ales in timpul pregatirilor pentru prezentarile de moda, sa taie cu foarfeca hainele care nu erau suficiente de bine cusute. Chanel trebuia sa fie un sinonim pentru calitate.

Spre batrinete parerea ei avea valoarea de lege in moda, asa ca Chanel nu isi putea aduce aminte altfel decat cu nostalgie de inceputurile sale.

De jumatate de secol moda feminina fusese marcata de Coco Chanel, care oferea doritorilor propria formula a succesului "Nu ai nevoie de geniu, doar de multa indemanare, talent si putin bun gust".

Coco Chanel a devenit un mit si un model pentru tinerii designeri. Printre clientii sai se numarau cele mai elegante, importante si frumoase femei din lume, precum Printesa Grace, Regina Fabiola, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman. De asemenea familiile Rothschild si Rockefeller.

A fost pus in scena pe Broadway un musical inspirat de viata celebrei Coco Chanel, rolul principal fiind interpretat de Katharine Hepburn, iar succesul a fost surprinzator.

Printre prietenii lui Coco Chanel se numarau personalitati ale lumii artistice precum Cocteau, Colette, Dali sau Picasso, care i-au oferit adesea noi surse de inspiratie. Nu au fost singurii. Una dintre cele mai importante relatii a fost cea cu Ducele de Westminster, care a cerut-o in casatorie, dar a fost refuzat cu o replica ramasa celebra "Au existat mai multe Ducese de Westminster, dar exista o singura Coco Chanel".

Parfumurile Chanel

Dorind sa diversifice oferta Chanel, Coco va realiza si o gama de parfumuri, in colaborare cu unii dintre cei mai importanti experti in domeniu. Primul avea sa fie celebrul Chanel No 5, realizat in 1921.

Se pare ca Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier pentru tarii Rusiei, i-a oferit lui Coco Chanel doua serii de variante, numerotate de la 1 la 5 si de la 20 la 24, iar creatoarea a ales numarul 5.

Cand Ernest a intrebat-o ce nume va purta parfumul, aceasta i-a raspuns ca va fi pur si simplu Chanel Nr 5, pentru ca il va lansa pe 5 mai, in speranta ca aceasta coincidenta ii va purta noroc. Dupa cum s-a vazut mai tarziu, Chanel No 5 a fost un succes imens.

Primul model al sticlutei a fost realizat chiar de Chanel, care a realizat o schita foarte simpla, care sa se remarce tocmai prin liniile clasice. Coco Chanel l-a ales ca producator si distribuitor al parfumurilor sale pe Pierre Wertheimer, un celebru om de afaceri si proprietar al Companiei Bourjois.

A fost doar primul pas in acest domeniu, pentru ca intre 1920 - 1930 Coco Chanel va lansa mai multe noi parfumuri, intre care Chanel No 22 in 1922, Cuir de Russie in 1924, Gardenia in 1925, Bois des Iles in 1926.

Chanel No 19, unul dintre cele mai apreciate, si-a primit numele dupa ziua de nastere a creatoarei, compozitia fiind realizata de succesorul lui Ernest Beaux, Henri Robert. Chanel No 19 a fost lansat pe 19 august 1970, cand creatoarea implinea 87 de ani si era o legenda a modei. Avea sa fie si ultima lansare importanta, Coco Chanel murind cateva luni mai tarziu.

In 1984 Karl Lagerfeld prelua casa Chanel, iar noul "nas" al companiei, Jacques Polge, a oferit un nou parfum, un adevarat omagiu numit Coco. Mai mult, in amintirea celei care infiintase compania a fost lansat din nou modelul de sticluta din 1921 pentru No 5. In 1990 se lanseaza Egoiste, un parfum pentru barbati, urmat in 1996 de Allure, iar in 2002 de Coco Mademoiselle.

Familia Wertheimer detine si astazi Compania Chanel, iar de-a lungul anilor numeroase personalitati ale lumii artistice au aparut in reclamele pentru celebrele parfumuri, cum a facut Catherine Deneuve, care a fost imaginea Chanel No 5 in Statele Unite. Carole Bouquet, avea sa fie mai mult decat imaginea Casei Chanel - femeia franceza perfecta si moderna.

READ MORE - COCO CHANEL SI PARFUMURILE EI

NAPOLEON BONAPARTE

A fost imparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea.

S-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio in Corsica, primind numele de Napoleon care in franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.

Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce Franta a ocupat insula in 1768, el a servit drept judecator si a intrat in aristocratia Franceza drept conte. Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al XVI- lea la Brienne si la Scoala Militara din Paris. El a terminat scoala in 1785, iar la 16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II. Dupa ce revolutia a inceput, a devenit locotenent colonel (1791) in Garda Nationala Corsicana.

In 1793, Corsica declara independenta si Bonaparte, un patriot francez si un Republican, se alatura Frantei impreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de capitan intr-o armata care se lupta cu Toulonul, o baza navala, care ajutata de flota Britanica, era in razboi cu Republica. Inlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat tunurile in asa fel incat flota Britanica a fost invinsa si Toulonul a cazut. Ca rezultat Bonaparte a fost promovat general de brigada la varsta de 24 de ani. In 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin dispersarea insurgentilor din Paris.

In 1796 s-a insurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat in Revolutie si mama a doi copii.

In 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze in Italia. S-a luptat cu patru generali Austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace. Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. In nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand comorii in valoare de milioane de franci, guvernului.In 1798 pentru a riposta comertului Britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt prin Turcia, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson.

Bonaparte a reformat guvernul si legile Egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei antice Egiptene. In 1799 n-a reusit sa captureze Siria dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.Dar Franta se afla in fata unei noi coalitii : Austria, Rusia si Anglia.Guvernarea Napoleoniana in Franta Bonaparte, nefiind un suflet modest, s-a decis sa-si paraseasca armata sa si sa se reantoarca cu bine in Franta.

In Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. In lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, impreuna cu colegii sai au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta, in 1802 facandu-l pe Napoleon consul pe viata iar in 1804 facandu-l imparat.

In 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea el a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei. In Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri.Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.

Razboaiele de cucerire

In aprilie 1803 Britania, provocata de purtarea lui Napoleon a declarat razboi Frantei pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Britaniei intr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. In 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat Republica Germana int-un regat al Olandei, pentru fratele sau Louis si a stabilit Confederatia Rinului al carui protector a fost.Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata Rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807),Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei.

De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.Intre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva marfurilor Britaniei, desemnata sa distruga ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .In 1807 Napoleon a anexat Portugalia.

In 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular. Napoleon a aparut in scurt timp si a obtinut victorii, dar dupa plecarea sa, lupta a continuat inca cinci ani, englezii ajutand Spania cu arme si luptatori. Razboiul Peninsular a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.

In 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile Illyriane (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei,Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a abolit Statele Papale.

De asemenea a divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut in 1811, sa fie mai usor acceptat. In 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune prin anexarea Brmenului, Lubeckului si a altor parti ale Germaniei de nord impreuna cu intregul regat al Olandei care a urmat dupa abdicarea fortata a lui Louis Bonaparte.

In toate noile regate create de imparat a fost impusa ca lege, Codul Napoleonian, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand Spania ). Fiecare stat a a adoptat o constitutie care dadea dreptul sufragiului universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. Scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Invatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Au fost create burse pentru studentii eminenti si pentru oamenii de stiinta.

Guvernarea constitutionala a ramas totusi numai o promisiune, dar progresul si cresterea eficientei s-a realizat pe scara larga. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

In 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia Rusiei, care s-a sfarsit intr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa aceasta, toata Europa s-a unit impotriva lui. In aprilie 1814 maresalii au refuzat sa mai continuie lupta. Dupa ce aliatii l-au respins in favoarea fiului sau, Napoleon a abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, imparatul Austriei.

In 1815 a evadat de pe insula Elaba, a ajuns in Franta si s-a indreptat catre Paris, invingand trupele care venisera sa-l capturezae. Ajuns in Paris a promulgat o noua constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au renegat si el s-a decis sa loveasca primul. Rezultatul a fost Campania din Belgia care s-a sfarsit prin infrangerea in batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.

In Paris multimea l-a rugat sa continuie lupta dar politicienii i-au retras ajutorul. Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei Britanice, Bellerophon.

A fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a ramas pana la moartea sa, la 5 mai 1821.

Influenta Napoleoniana in Franta mai este evidenta inca si astazi. Pentru comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf, in centrul a Parisului. Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit in legile tuturor tarilor Europei. Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfarsit, niciodata sigur si niciodata satisfacut. "Puterea este amanta mea ", spunea el.Napoleon a fost un dictator, dar a crezut in conducerea oamenilor prin ordine. Putini sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar.

El a spus "Waterloo va sterge memoriile victoriilor mele", dar bineinteles ca se insela .

READ MORE - NAPOLEON BONAPARTE

MATA HARI, CEA MAI CUNOSCUTA SPIOANA

Sinonim cu spionajul, exotismul si frivolitatea, numele Mata Hari facea istorie la inceput de secol XX. Cazul misterioasei femei care scandaliza Europa la acea vreme, prin usurinta cu care isi oferea serviciile intime oricui ar fi fost gata sa ii intretina modul extravagant de viata, avea sa ramana in istorie drept unul dintre cele mai controversate momente ale mileniului trecut.

Scandalurile au insotit-o pe Mata Hari, pe numele ei adevarat Margaretha Geertrude Zelle, inca din primii ani ai vietii. Inscrisa de la varsta de 14 ani la scoala unei manastiri, pentru a deprinde bunele maniere si arta gospodariei, asa cum o cereau obiceiurile vremii, tanara olandeza avea sa fie exmatriculata doi ani mai tarziu pentru seducerea directorului institutiei. Peste alti doi ani, Geertrude avea sa isi incheie adolescenta cu o casatorie scandaloasa, maritandu-se cu Campbell MacLeod, un varstnic ofiter scotian din armata olandeza, pasionat, mai degraba, de aventuri amoroase si alcool, decat de intemeierea unei familii.Casnicia lor nu avea sa dureze decat sapte ani, date fiind excesele bahice urmate de iesiri violente ale sotului, dar si datorita pasiunii tinerei femei pentru barbatii in uniforma. Criza familiala pe care o traversau cei doi se va acutiza odata cu moartea misterioasa a fiului lor, de care se acuza reciproc. Se pare ca, in realitate, acesta fusese otravit de un servitor abuzat de MacLeod, desi vinovatul nu a fost descoperit niciodata. Despartirea survine in 1902, moment care o gaseste pe Geertrude lipsita de orice fel de sprijin material si de posibilitate de a-si castiga existenta.

Tanara pleaca la Paris, capitala cosmopolita, pentru a-si incerca norocul. Dupa mai multe tentative nereusite de a poza pentru artisti, Margaretha se vede nevoita sa apeleze la singurul lucru ce ii putea asigura un venit, prostitutia

Punctul de cotitura in viata femeii al carei viitor parea cat se poate sumbru, avea sa il constituie slujba care i se ofera la un circ ambulant. Aici ea va deprinde tainele dansului oriental, moment in care simte ca norocul ei este pe cale sa se schimbe. Geertrude isi reinventeaza identitatea, pretinzand ca este fiica unei indience care ar fi murit la nastere, renuntand si la numele ei in schimbul denumirii de Mata Hari, expresie care in Indiile Olandeze insemna ‘’ivirea zorilor ‘’.Noul personaj cunoaste un succes rapid si rasunator, ajungand in numai cativa ani sa dea reprezentatii in toate marile capitale ale Europei. Spectacolul ei era unul incendiar, care soca asistenta prin nuditatea totala a dansatoarei, lucru nemaintalnit la vremea respectiva. De altfel, Mata Hari este considerata azi inventatoarea spectacolelor de streap-tease. Nu mira pe nimeni faptul ca tanara era asaltata de o multime de admiratori dispusi sa plateasca sume exorbitante pentru favorurile acesteia. In numai cativa ani, olandeza metamorfozata in indianca devenise cea mai scumpa curtezana din Europa, favorita cercurilor elitiste, formate din capete incoronate, politicieni, oameni de afaceri si, nu in ultimul rand, vechea ei pasiune, ofiterii de cariera.

Reintoarsa la Paris in 1915, dupa o prelungita sedere la Berlin, in care se spune ca ar fi cucerit chiar pe printul mostenitor al Germaniei, Mata Hari se vede implicata intr-un scandal neprevazut, cu iz politic. Intr-o perioada de nesiguranta si de neputinta a autoritatilor franceze in fata serviciilor secrete germane, tanara este acuzata de spionaj in detrimentul Frantei. Dorind poate sa isi dovedeasca nevinovatia, ea se ofera benevol sa actioneze ca agent secret, urmand sa isi foloseasca relatiile din Berlin pentru a obtine informatii.Ramane un mister jocul facut de Mata Hari, precum si natura serviciilor oferite de ea atat ofiterilor germani cat si celor francezi. Cert este ca dansatoarea primea sume enorme de bani din ambele tabere, motiv pentru care va fi arestata la 12 februarie 1917, chiar in holul hotelului Anthenee Plaza din Paris. Cinci luni mai tarziu, ea va fi adusa in fata instantei, intr-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.In ciuda lipsei oricaror dovezi, Mata Hari, care isi sustinuse permanent nevinovatia, este acuzata de inalta tradare si condamnata la moarte. Era evident ca autoritatile de la Paris aveau nevoie de un tap ispasitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterana, cele care fusesera scufundate de catre submarinele germane, atacuri in care isi pierdusera viata nu mai putin de 50.000 de francezi ; si de pierderea agentilor secreti din afara tarii. Apelurile olandezei catre presedintele Frantei raman fara ecou, urmand ca sentinta sa fie executata cat mai rapid.

Unul dintre cele mai misterioase episoade ale intregului proces Mata Hari, ramane executia acesteia. Sentinta urma sa fie indeplinita la marginea padurii Vincennes, in zorii zilei de 15 octombrie 1917, de catre un pluton format din 12 oameni. Putinii martori au declarat ca femeia a aparut imbracata cu cele mai bune haine, aruncand ocheade avocatului care o insotea si preotului care trebuia sa asiste la executie. Calmul sau era unul neobisnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legenda care va face inconjurul lumii in cel mai scurt timp.Se pare ca un influent admirator din armata franceza ar fi platit plutonul de executie pentru a trage cu gloante oarbe, actiune de care Mata Hari nu ar fi fost straina. Cu toate acestea, incercarea celor doi fusese deconspirata, ducand la executia victimei care nu banuia nimic.O alta versiunea a povestii spune ca inainte de a fi executata, Mata Hari si-ar fi desfacut haina de blana dezvelindu-si trupul in fata soldatilor care urmau sa o ucida.Probabil ca adevarul nu va fi niciodata cunoscut, in fond, au trecut aproape o suta de ani in care autoritatile franceze nu si-au schimbat niciodata pozitia fata de presupusa spioana. Cert este ca legenda frumoasei olandeze a depasit granitele timpului, ea ramanand in istorie drept prima femeie fatala in acceptiunea moderna a cuvantului, si un exemplu pentru viitoarele generatii de spioni desi, probabil, nu a fost niciodata unul dintre ei.

READ MORE - MATA HARI, CEA MAI CUNOSCUTA SPIOANA

MACHU PICCHU

Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume. În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş.
Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele. Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor. Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortăreţe ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaşte adevăratul nume, ce destinaţie avea şi de ce a fost părasită de bastinaşi în secolul XVI, fară a fi atacată de conchistadori. A scăpat neobservată de europeni până în secolul al XX-lea, când a primit şi numele de Machu Picchu.
În secolul al XII-lea, enigmatica populaţie ce-şi spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu în nordul şi vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridională a continentului - nu se ştie nici acum cu precizie de unde. Desi nu erau la fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au cucerit nu mai putin de 500 de civilizatii amerindiene.
Nu s-au impus prin cultura (nu cunoşteau nici o scriere) caci acestia transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri si lungimi ale sforilor ( ce nu este inca cunoscut ), ci printr-o temeinică, chiar spartană organizare social-legislativă. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" construcţiilor de drumuri pavate şi de cetaţi-fortareţe (inclusiv în junglă) menite să reziste veşnic în faţa oricărui inamic. Capitala incaşilor, Cuzco, era - arhitectural - comparabilă cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Picchu.
Gasită abia în 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate şi totul a fost durat în piatră: terase, fotificaţii, palate regale, locuinţe simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, cărămizi, pieţe şi un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principală, porumbul. Totul se încadrează într-un plan urbanistic aparent "întortocheat", menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant şi abia fotografiile făcute din avion i-au pus în evidenţă toate însuşirile.
De fapt, ceea ce îi frapează cel mai mult pe cercetătorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenţa dintre opera mitică a lui Dedal ("inginerul" care a construit Labirintul de încarcerare a Minotaurului, sau, în altă variantă, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflectă la randu-i simbolul vieţii pline de meandre şi în care drumul nu duce niciodată înapoi, ci mereu înainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor (aşa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul - fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) - are deci conotaţia luptei cu timpul, el este adevăratul prizonier.
Si înca o enigma: reţelele de drumuri făcute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reţeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăştinoase şi nisipoase! De ce acest efort de tăiere de "autostrăzi" în coastele anzilor, dacă incaşii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km şi locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea utilizării drept piste de aterizare-decolare a fost avansată de foarte mulţi cercetători, dar nu există dovezi credibile... nu înca... Nici un drum special amenajat nu ducea către Machu Picchu. Această enclavă (probabil a preoţilor, putând adăposti doar 500 de persoane) există parcă în afara timpului şi spaţiului, ascunzând mistere încă de nepătruns

READ MORE - MACHU PICCHU

MAHATMA GANDHI

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi (Hindi: मोहनदास करमचंद गांधी), părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente. Numele de "Mahatma" (în sanscrită înseamnă "marele suflet") i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societăţii, aparţinând castei neguţătorilor, Vaishya. Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar în statul Vankaver. După frecventarea colegiului "Samaldas" din Bhavnagar, studiază dreptul la universităţile din Ahmadabad şi Londra şi practică pentru scurt timp avocatura în Bombay. Din anul 1890 devine vegetarian. În 1893 pleacă în Africa de Sud, în funcţie de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde va rămâne timp de 21 de ani. Aici este confruntat cu o realitate teribilă, mii de imigranţi indieni sunt victime ale segregaţiei rasiale, ceea ce îl determină să se angajeze în lupta împotriva dominaţiei britanice.

Gandhi luptă pentru recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi şi, începând din anul 1906, lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistenţă paşnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice. Guvernul sudafrican admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoaşterea drepturilor civile pentru imigranţi şi validitatea căsătoriilor religioase.
În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulţumirea populaţiei autohtone împotriva dominaţiei britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului ţăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare. Gandhi devine lider al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.
În 1919 declanşează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezeşti şi refuzul plăţii impozitelor. Gandhi este arestat şi, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, îşi continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferinţa din Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independenţa ţării sale. În anul 1930 se iniţiază o largă campanie de rezistenţă, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare şi boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autorităţile engleze îl arestează împreună cu soţia sa şi cu alţi 50.000 de militanţi indieni. În închisoare, reacţionează cu lungi greve ale foamei, care se repetă şi în viitor, devenite legendare.
La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populaţia să nu susţină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independenţa Indiei. Guvernul englez reacţionează cu arestarea lui, împreună cu alţi 60.000 de oponenţi, şi nu este eliberat decât după doi an de detenţie. Părăsiţi India, această declaraţie din 1942 sfârşeşte prin a cristaliza rezistenţa în jurul lui: considerat un fel de sfânt şi un conducător politic, Gandhi obţine retragerea britanică şi independenţa Indiei la 15 august 1947.
Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India şi Pakistan, care consfinţeşte separarea între hinduişti şi musulmani şi care culminează la sfârşitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni şi a pus pe drumuri şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

READ MORE - MAHATMA GANDHI

LIDERUL SPIRITUAL DALAI LAMA

Tibetanii il venereaza pe Dalai Lama si, de la o varsta foarte frageda, i-au revenit responsabilitati imense.

Actualul Dalai Lama s-a nascut pe 6 iulie 1935 intr-o familie de tarani tibetani, din satul Taktser, situat in nordul Tibetului. Liderul spiritual este cel de-al 14-lea Dalai Lama, Lhamo Dhondrub, pe numele sau real, recunoscut ca fiind reincarnarea celui de al 13-lea Dalai Lama (Thupten Gyatso, 1876-1933), precum si reincarnarea lui Avalokiteshvara, adica "Buddha al Compasiunii".

Din anul 1959 actualul Dalai Lama traieste in exil.Dalai Lama primeste numele de Tenzin Gyatso, iar pe 22 februarie 1940 este incoronat la Lhasa, capitala Tibetului. Un an mai tarziu acesta isi incepe studiile, disciplinele majore fiind logica, arta si cultura tibetana, sanscrita, medicina, filozofia budista, dar si poezia, muzica si teatrul, astrologia, urmand ca in 1959 sa-si ia doctoratul in filozofie budista.

In 1950 Dalai Lama e nevoit sa preia intreaga putere politica dupa invazia din Tibet, in 1949, a 80.000 de soldati chinezi. Pe 10 martie 1959, in Lhasa, are loc cea mai mare demonstratie de protest din istoria Tibetului. Dalai Lama fuge in India, unde primeste azil politic. Peste 80.000 de tibetani il urmeaza pe conducatorul lor, iar, in prezent, exilul tibetan numara peste 120.000 de membri. Un an mai tarziu localitatea Dharamsala din India devine sediul lui Dalai Lama si al uvernului tibetan in exil, localitatea fiind denumita "Mica Lhasa". Odata cu stabilirea in India, Dalai Lama apeleaza la Organizatia Natiunilor Unite prentru rezolvarea crizei din Tibet, iar rezultatele incep sa apara atunci cand ONU cere Chinei sa respecte drepturile tibetanilor, precum si dreptul acestei regiuni la autodeterminare.

Dalai Lama si-a dedicat viata pastrarii culturii tibetane si salvarii refugiatilor din Tibet, sustinand deschiderea unor organizatii de arte. Studiile aprofundate l-au ajutat pe Dalai Lama sa aiba o cultura impresionanta. Doctor in litere la Benares Hindu University din India, dar si detinator al titlului "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Paris, il fac pe Dalai Lama un intelept foarte apreciat pretutindeni.

Eforturile sale de a pastra pacea in lume, in special in Tibet, au fost recunoscute si apreciate pretutindeni. In 1960 i se acorda premiul Lincon, iar pe data de 16 iunie 1988 primeste premiul Leopold Lucas al Universitatii Tubingen din Germania. In anii '80, imaginea sa in lume a devenit tot mai puternica, pe masura ce a inceput sa calatoreasca promovand cauza tibetana. In decembrie 1989 Dalai Lama a fost premiat cu Nobel pentru pace, ca urmare a eforturilor pe care le-a depus pentru eliberarea Tibetului.

Dalai Lama se considera un simplu calugar budist. In fiecare dimineata se trezeste la ora 04:00, pentru a medita, apoi urmeaza un program care include treburi administrative, audiente, invataturi religioase si ceremonii. In urma cu trei ani, la aniversarea a 40 de ani de la plecarea sa din Tibet, Dalai Lama privea cu incredere spre viitor:

"Nu-mi doresc decat sa-mi petrec restul vietii intr-o zona izolata, ca un animal care vrea sa-si linga ranile, sa meditez si mai adanc si, din cand in cand sa zambesc prietenilor si sa ii salut. Asta imi aduce pace mintala si progres spiritual, fiind parte a pregatirii mele pentru cealalta viata."

READ MORE - LIDERUL SPIRITUAL DALAI LAMA

LISTA CITATE LATINESTI

A bovi maiori discat arare minor - De la boul mai vârstnic să înveţe cel mai tânăr să are.
A dicto sencundum quid ad dictum simpliciter non valet consequentia - De la o afirmaţie relativă către o afirmaţie pur şi simplu consedinţa nu este valabilă (Principiu al dialecticii scolastice, conform căruia în concluzie nu poate fi folosit în mod absolut un termen întrebuinţat în premise doar în sens relativ).
Ab alio expectes, alteri quod feceris - Aşteaptă de la altul, ce i-ai făcut tu lui.
Absentem lædit, qui cum ebrio litigat - Cel care se ceartă cu un beţiv răneşte un absent.
Abusus non tollit usum - Abuzul nu exclude folosinţa.
Abyssus abyssum invocat - Prăpastia cheamă prăpastie (cu alte cuvinte o greşeală atrage după sine o altă greşeală).
Acta est fabula! - Piesa a fost jucată! (formulă care anunţa sfârşitul unei reprezentaţii în teatrul antic; se spune că au fost ultimele cuvinte ale Împăratului Augustus).
Acta, non verba! - Fapte, nu vorbe!
Ad augusta per angusta - Pe calea îngustă (dificilă), la rezultate grandioase.
Ad calendas graecas (soluturos) - (Vor plăti) la "calendele" greceşti, adică niciodată (calendarul grec nu avea calende).
Ad impossibilia nemo obligatur - Nimeni nu poate fi obligat să facă imposibilul. Ad majorem Dei gloriam - Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu.
Ad multos annos - La mulţi ani.
Ad unum omnes - Toţi ca unul.
Aegroto dum anima est, spes est - Cât timp bolnavul suflă, mai este speranţă.
Alea iacta est (Caesar) - Zarul este aruncat (riscul este acceptat). Deşi frecvent citat sub forma aceasta, citatul este greşit. Forma corectă a citatului este Iacta alea est.
Alma mater - Mama nutritoare (expresie prin care se înţelege Universitatea).
Amicus certus in re incerta cernitur (Cicero) - Adevăratul prieten la nevoie se cunoaşte.
Amicus Plato, sed magis amica veritas - Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul.
Amor patriæ nostra lex - Iubirea patriei este legea noastră.
Amor vincit omnia - Dragostea învinge totul.
Amore more ore re!
Ante mortem nemo beatus - Înainte de moarte nu este nimeni fericit.
Aquila non capit muscas - Vulturul nu prinde muşte.
Arcus nimium tensus rumpitur - Arcul prea încordat se rupe.
Ars longa, vita brevis - Arta este lungă, viaţa este scurtă.
Artem non odit nisi ignarus - Numai ignorantul urăşte arta.
Asinus asinorum in sæcula sæculorum - Măgarul măgarilor, în veacul veacurilor.
Audaces, fortuna juvat (Virgiliu) - Soarta favorizează pe îndrăzneţi.
Audi, vidi, sile! - Ascultă, priveşte şi taci!
Audiatur et altera pars (Seneca) - Să fie ascultată şi cealaltă parte.
Aurea mediocritas (Horaţiu) - Aurită este calea de mijloc.
Auri sacra fames (Virgiliu) - Blestemata foame de aur!
Aut Caesar, aut nihil (Cezar Borgia) - Sau Cezar, sau nimic.
Aut vincere, aut mori! - Ori învingem, ori murim!
Ave Cæsar morituri te salutant - Salve Cezar, cei sortiţi morţii te salută.

Barba non facit philosophum (Plutarh) - Barba (singură) nu te face filosof.
Beati pauperes spiritu - Fericiţi cei săraci cu duhul.
Beatus, qui prodest, quibus potest - Fericit este cel care se face util prin ajutorul dat.
Bellum omnium contra omnes (Thomas Hobbes) - Războiul tuturora împotriva tuturor (starea omenirii înainte de organizarea socetăţii).
Bis dat, qui cito dat (Publilius Syrus) - Cine dă rapid, dă de două ori.
Bene diagnoscitur, bene curatur - Cine pune un diagnostic bun, vindecă bine.
Bona diagnosis, bona curatio - Bun diagnostic, bun leac.
Bona fide - De bună credinţă.
Bona valetudo melior est quam maximæ divitiæ - Sănătatea bună este mai valoroasă decât cea mai mare avere.
Bonum vinum laetificat cor hominis - Vinul bun înveseleşte inima omului.

Carpe diem (Horaţiu) - Trăieşte-ţi ziua (îndemn de a trăi intens clipa prezentă, singura certă).
Casus belli - Caz de război (situaţie în care un stat se vede constrâns să declare război altui stat).
Caveant consules ne quid detrimenti reipublicae capiat! - Consulii să ia măsuri ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu! (formulă rostită în Senatul Roman, prin care consulii erau investiţi cu puteri discreţionare în momentele de mare primejdie).
Cave canem - Păzeşte-te de câine (atenţie, câine!).
Cave ne cadas! - Ia seama să nu cazi! (in cortegiile triumfale la romani, în spatele învingătorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment impotriva trufiei).
Ceterum censeo Carthaginem esse delendam (Cato cel Bătrân) - Şi totuşi consider ca trebuie sa distrugem Cartagina.
Cibi condimentum esse fames (Cicero) - Foamea este condiment pentru orice mâncare.
Circulus vitiosus - Cerc vicios.
Cogito, ergo sum (Descartes) - Gândesc, deci exist (celebra teză care exprima, în formă concentrată, caracterul antidogmatic şi raţionalist al filosofiei carteziene, proclamând totodată drept adevăr indubitabil – dovadă a existenţei – gândirea).
Concordia civium murus urbium - Armonia dintre cetăţeni, este zidul oraşelor.
Conditio sine qua non - Condiţia necesară.
Consuetudinis vis magna est - Forţa obiceiului este mare.
Consuetudo quasi altera natura (est) (Cicero) - Obiceiul este altă natură (a doua natură).
Contra vim mortis non est medicamen in hortis - Împotriva puterii morţii, nu există leac în grădină.
Contraria contrariis curantur - Contrariile (medicamentele cu efecte contrarii) vindecă manifestările (simptomele) contrarii (Baza terapiei clasice, allopate).
Contra vim mortis non est medicamen in hortis - Nu există medicament împotriva puterii morţii.
Coram populo (publico) - În public, pe faţă.
Credo quia absurdum (Tertullian) - Cred, pentru că este absurd.
Cui bono? (Cassius) - Cui îi este avantajos? (la anchetarea unui act criminal, pentru descoperirea culpabilului) (vezi şi Cui prodest?).
Cui prodest? - Cui foloseşte? (vezi şi Cui bono?).
Cuius regio, eius religio - Religia stăpânului, religia supusului.
Cuique suum - Fiecăruia al său.
Cura, ut valeas - Ai grijă de tine.

De gustibus et coloribus, non disputandum (Seneca) - Gusturile şi culorile nu se discută.
De mortuis nil nisi bene - Despre cei morţi (vorbeşte) numai de bine.
Decet imperatorem stantem mori - Un împărat se cuvine să moară in picioare (maximă atribuită împăratului roman Vespasian şi semnifică înfruntarea demnă a destinului).
Deo gratias! - Să mulţumim Domnului!
De omnibus dubitandum est - Totul trebuie pus sub semnul îndoielii.
Deux ex machina - Zeul ieşind din maşinărie (simbolic: omul învingând sistemul).
Dictum, factum - Zis şi făcut.
Dictum meum pactum - Cuvântul meu este pact.
Difficile est satiram non scribere (Juvenal) - E greu să nu scrii satire (în anumite împrejurări).
Divide et impera (sau Divide ut regnes) - Dezbină şi stăpâneşte.
Docendo discimus - Învăţând pe alţii, învăţăm şi noi.
Doctus cum libro - Savant cu cartea.
Domi suae quilibet rex - La el acasă, oricine e rege.
Dominus vobiscum! - Dumnezeu cu voi!
Do (tibi), ut des - Îţi dau (ceva), pentru ca şi tu să-mi dai.
Doscendo discimus - Învăţând pe alţii, învăţăm şi noi (prin transmitere, cunoştinţele noastre se consolidează, se îmbogăţesc).
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum - Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist.
Dulce et decorum est pro patria mori (Horaţiu) - Este dulce şi frumos să mori pentru patrie.
Dum ferrum candet, tundendum - Bate fierul cât e cald!
Dum spiro, spero - Cât timp respir, sper.
Duobus ligitandibus tertius gaudet - Când doi se ceartă, al treilea se bucură (câştigă).
Dura lex, sed lex - Legea e dură, dar e lege.
Dura necessitas - Necesitate dură.

E fructu arbor cognoscitur - Arborele se cunoaşte după fructe.
Edere oportet, ut vivas, non vivere ut edas (Cicero) - Trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci.
Ego sum qui sum - Eu sunt cel ce sunt.
Ejusdem farinae - Cei de aceeaşi teapă („même farine“, „même pâte“).
Ergo bibamus! (Goethe) - Deci, să bem!
Eripitur persona, manet res - Persoana piere, lucrul rămâne (opera supravieţuieşte întotdeauna creatorului ei).
Eritis sicut deus scientes bonum et malum - Veţi fi asemenea lui Dumnezeu cunoscând binele şi răul.
Errare humanum est sed perseverare diabolicum (Seneca) - A greşi e omenesc, dar a persevera (în greşeli) este diabolic.
Esse quam videri malim - Prefer să fiu, decât să par.
Est modus in rebus (Horaţiu) - Este o măsură în lucruri.
Et in Arcadia ego - Şi eu am trăit în Arcadia. Acesta este epigraful unui tablou celebru al pictorului francez Nicolas Poussin. Arcadia legendară este ţinutul vieţii idilice, patriarhale. Expresia mărturiseşte nostalgia după o fericire pierdută.
Etiamsi omnes, sed non ego - Chiar dacă toţi, eu nu.
Et tu, Brute? (Caesar) - Şi tu, (fiul meu) Brutus?
Ex auribus sognoscitur asinus - Măgarul se cunoaşte după urechi.
Es duobus malis minus est eligendum - Din două rele, alege pe cel mai puţin rău.
Exegi monumentum aere perennius (Horaţiu) - Am înălţat un monument mai durabil ca bronzul.
Ex nihilo, nihil (Lucreţiu) - Din nimic, nu se creează nimic
Exceptis excipiendis - Exceptând ce este de exceptat.
Exceptio confirmat regulam - Excepţia confirmă regula.
Ex nunc - Pentru viitor.
Ex oriente lux - Lumina vine de la răsărit.
Ex ossibus ultor - Din mormânt se ridică răzbunătorul.
Experientia est optima rerum magistra - Experienţa este în toate lucrurile cel mai bun învăţător.
Extra ecclesiam nulla salus - Nu există mântuire în afara bisericii.
Ex tunc - Pentru trecut.

Facile dictu, difficile factu - Uşor de zis, greu de făcut.
Fama nihil est celerius (Ovidiu) - Nimic nu este mai rapid ca zvonul.
Fames est optimus coquus - Foamea e cel mai bun bucătar.
Felix, cui potuit rerum cognoscere causas (Virgiliu) - Fericit cel ce poate cunoaşte cauza (ascunsă) a lucrurilor.
Festina lente - Grăbeşte-te încet!
Fiat justitia, et pereat mundus (Johannes Manlius) - Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea.
Fiat lux! - Să se facă lumină!
Fiat voluntas tua! - Facă-se voia ta!
Finis coronat opus - Sfârşitul încoronează opera.
Flagrante delicto - În flagrant delict.
Fluctuat nec mergitur - E zguduit, dar nu se scufundă.
Fortes fortuna juvat sau Audaces fortuna juvat - Norocul favorizează pe cel puternic/curajos.
Fortuna multis dat nimium, satis nulli (Martial) - Norocul dă multora prea mult, nu satură însă pe nimeni.
Frustra laborat, qui omnibus placere studet - Degeaba te osteneşti să fi tuturor pe plac.
Fugit irreparabile tempus (Virgiliu) - Trecerea timpului este ireversibilă.

Gaudeamus igitur - Să ne bucurăm, deci (cântec studenţesc).
Gloria victis! - Glorie victimei! (vezi şi Væ victis!).
Gravissimum est imperium consuetudinis - Este foarte gravă puterea obişnuinţei.
Gutta cavat lapidem, non vi, sed sæpe cadendo (Ovidiu) - Stropul face o gaură în piatră, nu prin forţă, ci prin cădere repetată.

Habemus papam! - Avem papă!
Habent sua fata libelli (Terentianus Maurus) - Cărţile îşi au destinul lor.
Hannibal ad portas - Hannibal înaintea porţilor (pericol iminent!).
Hic et nunc - Aici şi acum.
Hic Rhodus, hic salta - Aici e Rhodos, aici sari! (cu înţelesul invitaţiei de a-şi dovedi pe loc aptitudinile)
Hoc volo, sic iubeo, sit pro ratione voluntas (Juvenal) - Aşa vreau, aşa ordon, voinţa să fie în serviciul raţiunii ("pentru raţiune")
Hodie mihi, cras tibi - Azi pentru mine, mâine pentru tine (nimeni nu e ferit de loviturile soartei).
Homines quo plura habent, eo ampliora cupiunt (Justinian) - Omul, cu cât are mai mult, cu atât îşi doreşte şi mai mult.
Homo homini lupus (est) (Plaut) - Omul este un lup pentru om.
Homo naturaliter animal sociale - Omul prin natură este un animal social.
Homo proponit, sed Deus disponit - Omul propune, Dumnezeu dispune.
Homo sum, humani nihil a me alienum puto (Terenţiu) - Om sunt şi nimic din cele omeneşti nu-mi este străin.
Honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere - Trăieşte cinstit, nu vătăma pe nimeni, dă fiecăruia ceea ce-i aparţine.

Iacta alea est (Caesar) - Zarul este aruncat (riscul este acceptat).
Ignoramus et ignorabimus - Nu ştim şi nu vom şti (niciodată).
Ignorantia iuris nocet - Ignorarea justiţiei dăunează.
Ignorantia legem non excusat - Ignoranţa nu scuză încălcarea legii.
Ignoti nulla cupido - Necunoscutul nu tentează.
Incredibile dictu - Incredibil de zis.
In dubio pro reo - În caz de dubiu, (decizie) în favoarea acuzatului.
In hoc signo vinces - Cu acest semn vei învinge.
In medio stat virtus - Virtutea este (totdeauna) la mijloc.
In patria natus non est propheta vocatus - Nimeni nu este profet în ţara lui.
In saecula saeculorum - În veacul veacurilor.
Inter arma silent leges (musae) (Cicero) - În timpul războiului, legile (muzele) tac.
Inter malleum et incudem - Între ciocan şi nicovală.
In vino veritas - Adevărul este în vin.
Iracundiam qui vincit, hostem superat maximum - Cel ce-şi stăpâneşte mânia, învinge pe cel mai mare duşman.
Is fecit, cui prodest - Făcut de cel care profită de el.
Iunctis (junctis) viribus - Unirea face forţa.
Iurare (jurare) in verba magistri - Jură pe cuvintele unui profesor.

Jus est art boni et aequi - Justiţia este arta binelui şi dreptăţii.

Justitia nihil expetit praemii (Cicero) - Dreptatea nu aşteaptă răsplată.

Labor omnia vincit improbus (Virgiliu) - O muncă perseverentă învinge orice.
Laborare est orare - Lucrul este ruga.
Lapis philosophorum - Piatra filozofală (cu ajutorul căreia orice metal ar putea fi transformat în aur).
Lex neminem cogit ad impossibila - Legea nu constrânge pe nimeni să facă imposibilul.
Libertas est potestas faciendi id quod jure licet - Libertatea înseamnă să poţi face ceea ce îţi permite legea.
Longum iter est per praecepta, breve et efficax exempla (Seneca) - Lung este drumul cu reguli, scurt şi eficient prin exemple.
Lupus pilum mutat, non mentem - Lupu-şi schimbă părul, dar năravul, ba!
Ipsi - Insuşi magistrul (persoana cu autoritate) a spus!

Magna cum laude - Cu deosebită laudă, distincţie (menţiune pe diplomele de doctorat).
Margaritas ante porcos - (Nu daţi) mărgăritare porcilor.
Magister ludi - Învăţătorul şcolii.
Manus manum lavat - Mâna spală mâna (O mână spală pe alta).
Medicus curat, natura sanat - Medicul îngrijeşte, natura însănătoşeşte.
Memento mori - Adu-ţi aminte că vei muri.
Mendacem memorem esse oportet (Quintilian) - Mincinosul trebuie să aibă memorie bună.
Mens agitat molem (Virgiliu) - Mintea agită (mişcă) masele.
Mens sana in corpore sano (Juvenal) - Minte sănătoasă în corp sănătos.
Minima de malis - Din atâtea rele (alege) pe cel mai puţin rău.
Modus vivendi - Mod de a trăi.
Mors ultima ratio - Moartea este raţiunea finală.
Mortuo leoni et lepores insultant - Pe leul mort îl insultă chiar şi iepurii.
Multi sunt vocati, pauci vero electi - Mulţi chemaţi, puţini aleşi.
Multum, non multa - Mult, nu multe (În sensul de: "Mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost").
Mutatis mutandis - Schimbând ce este de schimbat.

Nascuntur poetae, fiunt oratores (Cicero) - Poeţii se nasc, oratorii se formează.
Natura non facit saltus Linné - Natura nu face salturi.
Naturalia non sunt turpia - (Necesităţile) naturale nu sunt ruşinoase.
Natura abhorret a vacuo - Natura are oroare de vid.
Ne quid nimis - Nimic mai mult.
Nec Hercules contra plures - Nu este un Hercule cine luptă cu o droaie.
Nemo ante mortem beatus est (Ovidiu) - Nimeni nu e fericit înainte de a muri.
Nihil est in intellectu, quod non fuerit prius in sensu (Toma de Aquino) - Nimic nu este în minte, care să nu fi fost mai întâi în simţuri.
Nihil lacrima citius arescit - Nimic nu usucă mai repede ca o lacrimă.
Nihil novi sub sole - Nimic nou sub soare.
Nihil obstat - Nimic nu stă împotrivă.
Nihil sine Deo - Nimic fără Dumnezeu.
Nihil sine numini - Nimic fără dorinţă.
Nil nocere! - (Cel puţin) să nu dăunezi în niciun caz (pacientului).
Nil tam difficile est, quin quaerendo investigari possiet (Terenţiu) - Nimic nu este atât de greu, încât să nu poată fi clarificat prin cercetare.
Nolens,volens - Vrând, nevrând!
Noli me tangere! - Nu mă atinge!
Nomen est omen (Plautus) - Numele este un semn prevestitor.
Nomina (sunt) odiosa - Evocarea numelui provoacă neplăceri.
Non decet - Nu este permis (sau: Nu se face).
Non licet bovi, quod licet Jovi - Nu este permis boului (oricui), ceea ce este permis lui Juppiter.
Nondum amabam, et amare amabam - Nu am iubit, chiar dacă am învăţat să iubesc.
Non multa, sed multum - Nu multe, ci mult ("Mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost").
Non omnia possumus omnes - Nimeni nu poate face orice.
Non scholæ, sed vitæ discimus (Seneca) - Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă.
Non ut edam vivo, sed ut vivam edo - Nu trăiesc ca să mânânc, ci mănânc ca să trăiesc.
Non vestimentum virum ornat, sed vir vestimentum - Nu veşmântul (haina) face pe om, ci omul veşmântul (haina).
Noscete ipsum (et nosces universum et deos) - Cunoaşte-te pe tine însuţi (şi vei cunoaşte universul şi zeii) (proverb preluat de la greci).
Nulla dies sine linea (Plinius cel Bătrân) - Să nu treacă o zi fără un rând (scris).
Nulla est medicina sine lingua latina - Nu e medicină fără limba latină.
Nulla poena sine lege - Nicio pedeapsă în afara legii.
Nulla regula sine exceptione - Nu e regulă fără excepţie (vezi şi Excepţia întăreşte regula)
Nulla res tam necessaria est quam medicina - Nimic nu e mai necesar ca medicina.
Nunc est bibendum (Horaţiu) - Acum e momentul să bem (să sărbătorim ceva).

Oculi plus vident quam oculus - Mai mulţi ochi văd mai mult decât unul singur.
Odero si potero si non inventius te amabo - Te voi uri daca voi putea, daca nu fara sa vreau, te voi iubi.
Omnes homines sibi sanitatem cupiunt, sæpe autem omnia, quæ valetudini contraria sunt, faciunt - Toţi oamenii vor să aibă sănătate, dar adesea fac totul în contra ei.
Omnia mea mecum porto (Cicero) - Port cu mine tot ce e al meu. Versiunea latină a răspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetăţenilor săi, miraţi că părăseşte cetatea asediată de Perşi, fără să-şi ia nimic cu el (spiritul constituie unica bogăţie a înţeleptului, un bun care-l însoţeşte peste tot).
Omnia vincit amor (et nos cedamus amori) (Virgiliu) - Iubirea învinge orice (şi noi ne plecăm puterii sale).
Omnium artium medicina nobilissima est - Medicina este cea mai nobilă artă.
Omnium rerum homo mensura est - Omul este măsura tuturor lucrurilor.
Optimum medicamentum quies est - Cel mai bun medicament este odihna.
Ora et labora - Roagă-te şi lucrează (deviza călugărilor benedictini).
O tempora, o mores! (Cicero) - Ce vremuri, ce moravuri!

Pacta sunt servanda - Acordurile trebuie respectate.
Panem et circenses (dare) (Juvenal) - (Daţi poporului) pâine şi jocuri (circ).
Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus (Horaţiu) - (Se muncesc) munţii în chinurile facerii şi se naşte un şoarece ridicol, ("Mult zgomot pentru nimic").
Pauca, sed bona - Puţine, dar bune (nu cantitatea, ci calitatea contează).
Pax melior est quam iustissimum bellum - Pacea e mai bună decât cel mai just război.
Pax vobiscum! - Pace vouă!
Pecunia non olet (Vespasian) - Banii n-au miros.
Per aspera ad astra - Pe căi aspre, până la stele.
Per scientiam ad salutem ægroti - Să vindeci boala prin ştiinţă.
Philosophia ancilla theologiae (Petrus Damianus) - Filosofia este servitoarea teologiei.
Pia mater - Mamă cucernică.
Plenus venter non studet libenter - O burtă plină nu iubeşte studiul.
Plures crapula quam gladius perdidit - Beţia ia mai multe vieţi ca spada. (Asa ca beti baieti)
Post cenam non stare, sed mille passus meare - Să nu stai după cină, ci să mergi pe jos o milă.
Post hoc non est propter hoc - După asta, nu e din cauza asta (a considera simpla succesiune a evenimentelor drept cauzalitate).
Potius mori quam foedari - Mai bine moartea decât dezonoarea.
Præsente medico nihil nocet - Când doctorul e lângă tine, nimic nu-ţi poate face rău.
Prævenire melius est quam curare - A preveni, e mai uşor decât a trata.
Primum non nocere - În primul rând nu dăuna.
Primum vivere, deinde philosophari - Mai întâi trăieşte şi pe urmă filosofează.
Primus inter pares - Primul între egali.
(Oratio) pro domo - (Pledoarie) în interes propriu.
Pro rege saepe; pro patria semper - Pentru rege adesea; pentru patrie totdeauna.
Prosit - Să fie de bine.

Quad non est in actis non est in mundo - Ceea ce nu este in acte, nu este pe lume (axiomă juridică potrivit căreia un lucru neconsemnat printr-un act este ca şi inexistent).
Qualis autem homo ipse esset, talem esse eius orationem (Cicero) - Omul se cunoaşte după felul cum vorbeşte.
Quandoque bonus dormitat Homerus (Horaţiu) - Chiar şi bunul Homer mai doarme câteodată (în sensul: Chiar şi un scriitor de geniu nu este totdeauna el însuşi).
Qui habet aures audiendi, audiat - Cine are urechi de auzit, să audă.
Qui rogat, non errat - Cine întreabă, nu greşeşte (sau "Încercarea moarte n-are").
Qui scribit, bis legit - Cine scrie, citeşte de două ori.
Qui tacet, consentire videtur - Cine tace, e de-acord.
Quid novi? - Ceva nou?
Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem ! - Orice ai face, fă cu prudenţă, fără să ţi se taie respiraţia la sfârşit.
Quidquid discis, tibi discis - Orice ai învăţa, înveţi pentru tine.
Quid sit futurum cras, fuge quaerere (Horaţiu) - Nu întreba ce va aduce ziua de mâine.
Quisque est faber suae fortunae-Fiecare este artizanul propriului destin.
Quod licet Iovis, non licet bovis - Nu tot ce-i este permis lui Jupiter îi este permis şi unui bou (oricui).
Quod medicina aliis, aliis est acre venenum - Medicamentul unuia, este veninul altuia.
Quod scripsi, scripsi! - Ceea ce am scris, am scris!
Quot capita, tot sensus - Câte capete, atâtea păreri.
Quot licet Iovi not licet vobi - Ce e permis lui Jupiter nu este permis si vouă.
Quot linguas calles, tot homines vales - Câte limbi ştii, de atâtea ori eşti om (valorezi cât tot atâţia oameni)

Rara avis — Pasăre rară (lucru rar)
Raro ulla calamitas sola venit — Rareori o nenorocire vine singurǎ
Redde Caesari quae sunt Caesaris et quae Dei Deo — Dă Cezarului (împăratului) ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu
Repetitio mater studiorum est — Repetiţia este mama învăţăturii
Requiescat in pace! — Odihnească-se în pace!
Ridendo castigat mores — Prin ras se corecteaza moravurile
Roma die uno non aedificata est - Roma nu a fost cladită într-o zi

Sæpe morborum gravium exitus incerti sunt — Soarta persoanelor grav bolnave este adesea necunoscută
Salus ægroti suprema lex — Sănătatea pacientului, lege supremă
Salus populi suprema lex esto - Bunăstarea poporului să fie legea supremă
Semper idem — Mereu acelaşi
Servum pecus! - Oaie servilă! Turmă slugarnică!
Sic transit gloria mundi (Patricius) — Aşa trece gloria lumii
Similia similibus curantur — Cele asemănătoare vindecă (lucruri) asemănătoare ( principiul homeopatiei)
Sine die - Fara termen,niciodata
Sine ira et studio (Tacit) — Fără ură şi părtinire
Sine labore non erit panis in ore — Fără muncă nu mănânci pâine ("Cine nu munceşte, nu mănâncă!")
Si tacuisses, philosophus mansisses (Boetius) — Dacă tăceai, filosof rămâneai
Sit tibi terra levis! - Să-ţi fie ţărâna uşoară!
Si vis pacem, para bellum (Vegetius) — Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război
Si vis pacem, para iustitiam — Dacă vrei pace, instaurează dreptatea
Sublata causa, tollitur effectus - Îndepărtată cauza, dispare efectul
Sub specie aeternitatis (Baruch Spinoza) - Sub semnul eternităţii
Summum jus, summa injuria — Cu cât sunt mai multe legi, cu atât mai multă nedreptate
Sustine et abstine - Suportă (toate relele) şi abţine-te (de la plăceri)
Si vis vincere, disce pati - Daca vrei sa invingi, invata sa rabzi

Tabula rasa - A nimici totul, a trece cu buretele peste tot ce s-a petrecut
Tarde venientibus ossa — Pentru cei care vin târziu, (rămân doar) oasele
Tempora mutantur et nos mutamur in illis — Timpurile se schimbă, şi noi cu ele
Tertium non datur - O a treia (soluţie) nu există. Principiul terţului exclus.
Testis unus, testis nullus - Un singur martor este ca şi cum n-ar fi niciunul
Timeo Danaos et dona ferrentes (Virgiliu) - Mă tem de greci, chiar când aduc daruri. (Referire la Calul Troian, trimis de greci Troiei ca dar.)
Timeo lectorem unius libri - Mă tem de cititorul unei singure cărţi (unilateral)
Trahit sua quemque voluptas - Fiecare cu tentaţia lui
Tres faciunt collegium (Marcellus) — Trei (membri) sunt necesari pentru a forma o uniune (asociaţie)
Tunica proprior pallio est (Plautus) - Cămaşa este mai aproape de corp decât haina
Tempus vulnera sanat - Timpul vindeca ranile

Ubi bene, ibi patria (Cicero) — Unde-i bine, acolo este patria
Ubi concordia, ibi victoria — Unde este armonie, este şi victorie
Ubi tu Gaius, ibi ego Gaia — Unde eşti tu Gaius, acolo voi fi eu, Gaia
Una hirundo non facit ver — O rândunică nu face primavară
Unum castigabis, centum emendabis — Dacă reprimi o greşeală, corectezi o sută
Unus pro omnibus, omnes pro uno — Unul pentru toţi, toţi pentru unul (Deviza tradiţionala a Elveţiei)
Usus magister est optimus — Folosirea profesorilor este cea mai bună (conduită)
Ut ameris, amabilis esto (Ovidiu) — Fii amabil şi vei fi iubit
Ut pictura poesis! (Horaţiu) - Poezia să fie ca pictura!
Ut sementem feceris, ita metes (Cicero)- Cum ai semănat, aşa vei culege
Ut sis nocte levis, sit cena brevis — Dacă vrei să dormi bine, mănâncă devreme
Uti, non abuti - Uzează (foloseşte-te), dar nu abuza

Væ victis! (Titus Livius) — Vai de cei învinşi!
Vade mecum — Vino cu mine
Vanitas vanitatum, omnia vanitas - Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune
Veni, vidi, vici (Caesar) — Am venit, am văzut, am învins
Verba docent, exempla trahunt — Vorbele te învaţă, exemplele te călăuzesc
Verba volant, scripta manent — Vorbele zboară, scrisul rămâne
Veritas odium paret — Adevărul provoacă ura
Vita brevis, ars longa (Seneca) - Viaţa este scurtă, arta (are durată) lungă
Vitam impendere vero (Juvenal) - Să-ţi dai viaţa pentru adevăr
Vox clamantis in deserto - Vocea celui care strigă în pustiu
Vox populi, vox Dei — Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu
Vulnerant omnes, ultima necat - Toate (orele) rănesc, ultima ucide

READ MORE - LISTA CITATE LATINESTI