În istoria ştiinţei, alchimie (arabă: الكيمياء, Al-chimie), se referă atât la o formă timpurie de investigare a naturii, precum şi o disciplină timpurie filozofica şi spirituala, ambele combină elemente de chimie, metalurgie, fizica, medicina, astrologie, semiotica , misticism, spiritismul, şi de artă. Alchimia a fost practicat în Mesopotamia, Egiptul Antic, Persia, India şi China, în Grecia clasică şi Roma, în civilizaţia musulmană, şi apoi în Europa până în secolul al 19-lea într-o reţea complexă de şcoli şi sisteme filosofice de acum cel puţin 2500 de de ani.
Alchimia a fost întotdeauna în strânsă legătură cu Hermeticismul, un curent filosofic şi spiritual cu rădăcinile sale in Hermes Trismegistus, un sincretism egiptean o zeitate greacă legendara Alchemist . Aceste două discipline au influenţat si au dat naştere Rosicrucianismului, o mişcare importantă ezoterica a secolului al XVII-lea. În cursul perioadei modernă timpurie, denumirea alchimie a evoluat în chimie moderna.
Astăzi, disciplina este de interes în principal pentru cercetatorii de ştiinţă şi filozofie pentru aspectele sale mistice, ezoterice, şi artistice. Cu toate acestea, alchimia a fost unul dintre precursorii principali ai ştiinţelor moderne, precum şi numeroase substanţe şi procese de alchimie vechi continuă să fie pilonul chimiei moderne si industriei metalurgice.
Deşi alchimia preia multe forme, în cultura populara, este cel mai des citata în poveşti, filme, show-uri, şi jocuri ca procesul folosit pentru a schimba plumbul (sau de alte elemente), în aur. De asemenea, o altă formă care i se atribuie alchimiei este căutarea Piatrei Filozofale, în care să obţine capacitatea de a transmuta metale ieftine, cum ar fi plumbul, în aur ( "chrysopoeia" în limba greacă), sau să creeze un elixir că subvenţie pentru viaţa veşnică.
