Inainte de a fi cucerita de europeni, America nu cunostea animale domestice precum cai, oi, porci, vaci. Astfel, locuitorii antici ai acestui continent au dezvoltat intens agricultura, folosind instrumente din piatra, lava vulcanica, lemn, obsidian. Americile au fost numite Lumea noua dupa descoperire. Din aceasta lume vin: porumbul, cacao, rosia, tutunul, vanilia, dovleacul, cartoful, alunul, floarea-soarelui, begoniile, daliile care in lumea veche erau total necunoscute. Cuvantul ciocolata vine din azteca: ciocolatl. La fel cuvantul tomata - tomatl. Primii locuitori ai Mexicului central au fost toltecii. Toltec inseamna in limba azteca constructor, arhitect. Potrivit legendelor, toltecii au invatat celelalte triburi mexicane sa ultive plante, sa confectioneze tesaturi, sa ciopleasca statui, sa construiasca cladiri din piatra. Orasul principal al toltecilor era Teotihuacanul, care a cunoscut o mare dezvoltare incepand cu secolul 1 D.H. In secolele 3, 4 D.H., toltecii au construit piramidele Soarelui si Lunii.Piramidele toltecilor se deosebesc de cele egiptene, fiind mai mici decat acestea din urma, iar pe de alta parte ele sunt niste suporturi in trepte pentru temple care se inaltau in varful lor. Piramida Lunii avea cam 42 de metri inaltime iar piramida Soarelui avea ca inlatime 65 de metri. O serie de triburi au navalit peste cele ale toltecilor, de-alungul timpului. Cel mai important este tribul tenochilor, numit tribul aztecilor de vecinii lor. Potrivit legendei, aztecii (oamenii din Astlan), locuiau intr-un oras situat in mijlocul unui lac. Ei au pornit in pribegie mergand incet, ramanand chiar un an intr-un loc. Cativa dintre ei formau grupuri care gaseau locuri noi, semanau porumb, iar cand intreguyl grup sosea in acel loc nou, recolta de porumb era deja coapta. Fiind un popor crud, sangeros, aztecii nu au trait in pace cu vecinii lor. Fiind infranti de triburile vecine, aztecii au fost asezati in Tisapan (un loc parasit, plin de insecte si serpi veninosi). Cam prin anul 1325 aztecii au intemeiat Tenochtitlanul. Potrivit legendei, tenochcii au zarit pe o stanca de pe malul lacului, un cactus urias. Pe el statea un vultur urias, cu aripile larg intinse, care privea rasaritul de soare si in ghearele caruia se zvarcolea un srape. In amintirea acestui eveniment, considerat semn bun, aztecii au denumit orasul lor Tenochtitlan.
Aztecii credeau ca, de la creatia lui, universul trecuse prin patru epoci: a celor patru oceloti, a celor patru vanturi, a celor patru ploi si a celor patru ape. In momentul in care au fost descoperiti de europeni, aztecii considerau ca se afla in a cincea etapa, care se va sfarsi cu un cutremur puternic. Calendarul aztec era foarte complicat, avand doua sectiuni paralele: calendarul solar - 18 luni a cate 20 de zile fiecare, plus 5 zile cu ghinion, si celalalt calendar - 260 de zile, impartit in 20 de saptamani a cate 13 zile. Aztecii erau politeisti, crezand in mai multi zei. De exemplu credeau in tlaloci - zeii muntilor care se supun unui tlaloc suprem. Printre cele mai interesante mituri aztece se numara cea a iepurelui de casa. MItul spune ca pentru a se lumina pamantul s-a hotarat ca unul dintre zeii lor sa se sacrifice. Au fost trasi la sorti un zeu bogat si unul sarac. S-a aprins un rug, dar cel bogat nu a avut curaj sa se aunce in el si atunci cel sarac a facut=o si s-a transformat intr-un soare luminor. Cel bogat rusinat, s-a aruncat si el dar s-a transformat intr-o luna. Ceilalti zei, maniati de lasitatea lui, au aruncat in el cu un iepure de casa. De atunci, conchideau legendele, acest animal traieste in luna (aztecilor li se parea ca vad in petele din luna imaginea iepurelui de casa).
Ultimul conducator mare al aztecilor a fost Montezuma. Imperiul aztec a fost invins de o mana de spanioli, condusi de Fernando Cortez. La baza acestui succes a stat spaima superstitioasa a lui Montezuma, frica de cai si de tun a aztecilor. Montezuma credea ca spaniolii sunt trimisii zeului Quetzalcoatl: aveau fata palida, purtau coifuri intocmai ca si acesta, veneau din rasarit (de unde venea si zeul potrivit legendelor). In ceea ce priveste frica de tun si cal, aztecii ii numeau zeul-tun si zeul-cal, intrucat pana atunci nu mai vazusera niciodata asa ceva. Montezuma, condus de o spaima superstitioasa, a crezut ca spaniolii sunt trimisii zeului Quetzalcoatl (zeu infatisat in vechile scrieri aztece ca purtand un coif pe cap, asemanator celui purtat de spanioli, si avand fata palida), supusii de seama a celui mai mare imperiu de pe pamant.
Ei nu aveau de unde sa stie ca spaniolii nu erau nici pe departe cel mai mare imperiu de pe Pamant, ca oamenii lui Cortez nu erau trimisii regelui Spaniei, si nici macar ai guvernatorului Cubei, Velasquez. Astfel se explica modul incredibil in care Cortez, cu o mana de oameni, a reusit sa ingenuncheze maretul imperiu Aztec. Ultimul mare luptator aztec, ce s-a ridicat impotriva spaniolilor, a fost Cuahtemoc, a carui statuie se afla si astazi la loc de cinste in Mexic.
