Muntii Scandinaviei se prezinta sub forma unui lant muntos cu lungimea de peste 1800 km si latimea maxima de cca. 300km, asimetric, cu fatada atlantica plina de versanti abrupti, cu linia de tarm franjurata de fiorduri numeroase, foste vai glaciare inundate de apele marii, dupa topirea imenselor mase de gheata, la sfarsitul cuaternarului.
Au o directie dominanta NE-SV, suprapunandu-se in cea mai mare parte, pe teritoriul Norvegiei; doar versantul estic, mai domol, se suprapune partial pe teritoriul Suediei. Sunt munti vechi, caledonici (peste 400 de milioane de ani), suferind de-a lungul timpului atacul eroziv al apei si al vantului. In urma cu cca 2 milioane de ani, M-tii Scandinaviei s-au mai inaltat cu cateva sute de metri, pentru ca in pleistocen (prima epoca a cuaternarului, caracterizata prin alternante de intervale reci cu perioade calde), ghetarii sa modeleze relieful, aducandu-l la aspectul actual. Rocile din care sunt alcatuiti M-tii Scandinaviei sunt diverse, cele mai raspandite fiind rocile foarte vechi, puternic metamorfozate, in deosebi sisturile cristaline (roci formate prin procesul de metamorfismal altor roci sub actiunea presiunii), gnaise, granite,dar si gresii, calcare, etc.
Formele de relief variate dau un aspect pitoresc acestor munti care nu impresioneaza prin inaltime, cat prin peisajele de basm, intalnite la tot pasul.Cele mai caracteristice forme de relief sunt platourile inalte(numite de locuitori "vidde"), hornurile, circurile si vaile glaciare.In M-tii Scandinaviei se detaseaza, prin trasaturile distincte pe care le au, trei sectoare:
1)
Sectorul nordic- cel mai ingust, cu forma unei creste asimetrice, puternic accidentata, are altitudini maxime de 1800-2100m. Altitudinea cea mai mare este atinsa in varful Kebnekajse (2117m),alte varfuri importante fiind Stora (2090m), Sulitelma (1914m) si Burge (1703m).
2)
Sectorul central-este cel mai coborat, cu altitudini ce rar trec peste 1000m. Aici se gasesc numeroase lacuri glaciar (Kallsjon,Tunnsjo,etc.),marturie peste timp a glaciatiunii pleistocene.
3)
Sectorul sudic - este cel mai impunator prin lungime (peste 800km) si latime (cca. 300 km).De asemenea, aici se gasesc cele mai mari altitudini din M-tii Scandinaviei, detasandu-se varful Galdhopiggen(2470m), din M-tii Iotunheimen. Se remarca varfurile Glittertind(2405m), Snohetta(2286m)si Rondane (2183m).Chiar daca nu poate fi inclus intr-un anumit sector, tarmul norvegian al M-tilor Scandinaviei se remarca prin spectaculozitatea sa. El este inalt, foarte dantelat, cu numeroase fiorduri ce patrund spre interiorul muntilor, cele mai tipice fiind Hardangerfjord(179 km lungime), Romsdalfjord, Sognefjord (204 km lungime), Trondheimfjord, etc.
Clima M-tilor Scandinaviei este temperat-oceanica, temperaturile medii anuale fiind de numai 2-3 grade C, iar precipitatiile sunt foarte abundente(2500-3000 mm/an),local, aceste cantitati fiind depasite.Aceste conditii climatice au permis formarea si mentinerea unor ghetari de platou, din care ghetarul Iostedalsbreen are cea mai mare suprafata(468 km.p).Raurile foarte numeroase, ce brazdeaza ambii versanti ai M-tilor Scandinaviei, au debite bogate si constante, fiind in mare parte amenajate hidroenergetic.Circurile glaciare ramase in urma glaciatiunii pleistocene cantoneaza, in cele mai multe cazuri, lacuri de o rara frumusete. In ceea ce priveste vegetatia, sectorul nordic si cel central sunt caracterizate de o vegetatie asemanatoare tundrei, cu numeroase turbari in partea superioara a versantilor. In sectorul sudic, versantii mijlocii si inferiori sunt acoperiti cu paduri de conifere(pin si molid), mesteacan si mai rar alte foioase.
M-tii Scandinaviei, indeosebi sectorul suprapus Norvegiei, se remarca printr-un potential turistic deosebit, conditiile naturale si cele antropice impunand o activitate de "loisir" intensa. Norvegia, denumita si "Tara Fiordurilor", "Tara cascadelor" sau" Tara Aurorelor Boreale", are peste 90% din teritoriu suprapus Alpilor Scandinaviei, iar lungimea tarmului(cu fiorduri si golfuri)depaseste 25000 km.
Scandinavia este regiunea culturală şi istorică a Peninsulei Scandinave, locuite de popoare de sange germanic: Suedia, Norvegia şi Danemarca. În unele contexte Scandinavia poate să mai însemne:
