CIVILIZATIA SI CULTURA ROMANA

Romanii credeau că sunt urmaşii lui Aeneas, un troian care a reuşit să scape după distrugerea orasului său, Troia, şi s-a restabilit pe peninsula Iberică, luând cu el trecutul di datinile reprezentate de tatăl său şi viitorul, reprezentat de fiul său. Acest personaj mistic, Aeneas, era fiul lui Anchise şi al Afroditei, zeiţa dragostei, deci avea sânge de semizeu. Ajungând pe teritoriul peninsulei Iberice, Aeneas ia în căsătorie pe fiica lui Latinus, regele ţinutului. Mai apoi tot romanii credeau că Roma a fost întemeiată de Romulus. Romulus şi Remulus fiind copiii lui Rhea Silvia şi ai zeului Marte. De frică să nu-i ocupe tronul unchiul lor, regele Amulius, porunceşte ca copiii să fie abandonaţi pe râul Tibru. Copiii supraveţuiesc, fiind alăpteţi de o lupoaică şi mai apoi crescuţi de o femeie simplă. Ajunşi la maturitate, Romulus şi Remulus se răzbună pe unchiul uzurpador, punând pe tron pe bunicul lor. Drept răsplată primesc locul pe care Romulus va întemeia cetatea Roma. Aceasta are la bază o dublă origine divină şi un fratricid.Acestea sunt legendele care stau la baza formării poporului roman. Cert este că Imperiul Roman a reuşit să cucerească numeroase teritorii, cucerind şi supunând romanizării mare parte din Europa de azi, dar cuceririle nu s-au oprit pe continentul european, continuând în Africa şi chiar în Asia (Armenia, Mesopotamia şi Babilonia). Cucerind mult cultura romană a împrumutat multe lucruri din alte culturi şi de la alte civilizaţii, în special de la civilizaţia greacă care a fost una înfloritoare.
Educatia copiilor

Romanii isi invatau copiii de la varste fragede lucruri utile pentru integrarea lor ulterioara in viata colectivitatii. Acestia isi cunosteau toate drepturile si responsabilitatile. Scoala primara incepea la varsta de 7 ani. Copiii erau in-struiti de catre dascali. In scoala primara invatau sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, sa repete si sa recite texte literare. Oamenii instariti nu isi trimiteau copiii la scoala ci ii incredin-tau unui pedagog care ii invata la domiciliul lor. De la varsta de 12 ani, copiii urmau, timp de 4 ani, o scoala de gramatica, in care invatau limbile latina si greaca. Elevii faceau exercitii de dictie, de literatura si utilizau figuri de stil. La varsta de 17 ani, tinerii din familiile instarite isi puteau continua studiile la scoala de retorica. Aceasta era indispensa-bila pentru o cariera politica. Predarea se facea in limba greaca. Scolile din epoca erau specializate pe un anumit profil (me-dicina, arhitectura, etc.).

Obiceiuri

Limba greaca se raspandise pe o scara larga in cercurile inalte ale societatii romane. Odata cu limba a patruns in Roma si cultura greaca. Obiceiurile elenistice exercitau o influenta din ce in ce mai mare asupra felului de trai al aristocratiei si boga-tasilor romani. Unele obiceiuri s-au raspandit si in viata de toa-te zilele. Asa sunt cel al raderii barbii, obiceiul de a sta culcat in timpul mesei sau de a realiza inscriptii in versuri pe mor-minte. Trupe de actori greci dadeau la Roma reprezentatii in lim-ba materna. Retorica Arta oratorica (retorica) se studia in scolile organizate de liberti greci in Roma, precum si in orasele din Grecia si Asia Mica. Oratorii romani imprumutau de acolo stilul atic (aticis-mul), simplu si sobru sau asiatic (asianismul), foarte teatral. Ora-torii dadeau o mare atentie pozei, gesturilor, intonatiilor vocii, intorsaturilor originale de stil, ironiilor izbutite, cu care puteau ponegri un martor sau da o lovitura de gratie adversarului. O insemnatate deosebita o aveau cuvantarile politice. Asianismul, folosit de Cicero, cel mai mare orator al epocii, a inflorit pana la jumatatea secolului I i.e.n., cand a inceput sa devina la moda aticismul, pe care l-a folosit Caesar.

Literatura

Influentele elene au contribuit la raspandirea instructiei in paturile de sus ale societatii. In paralel cu aceasta influenta, in societatea romana au aparut poezia, lucrari in proza scrise in limba latina clasica si s-a dezvoltat arta oratorica. Lupta politica acerba s-a oglindit in toate operele din acel timp. Deosebit de interesante sunt scrisorile lui Cicero catre prietenii si rudele sale, in care sunt dezvaluite intrigi politice. Din aceiasi categorie fac parte comentariile lui Caesar despre razbo-iul galic si despre razboaiele civile. Conceptiile si aspiratiile lui Caesar s-au oglindit mai viu in operele istoricului Sallustius. Primii poeti romani imitau modelele clasice ale literaturii grecesti, desi alegeau subiecte romane. Primul poet roman este considerat Livius Andronicus, de origine grec din Tarent, adus in anul 272 i.e.n., ca prizonier la Roma. El a tradus „Odiseea” in limba latina. Contemporan cu el a fost Cnaeus Nevius (aprox. 274–204 i.e.n.), autorul unei lucrari epice despre primul razboi punic si al mai multor tragedii. Dupa cel de-al doilea razboi punic au aparut lucrarile lui Ennius (239–169 i.e.n), poet remarcabil. Opera lui cea mai cunoscuta se numea „Analele”. Comedia romana a avut reprezentanti remarcabili inca din a doua jumatate a secolului III i.e.n. Titus Maccius Plautus (aprox. 254 – 184 i.e.n.) din Umbria, a fost autorul unor comedii scrise intr-o limba extrem de vie, bogata in imagini si populara. Ne-au pervenit 21 de comedii ale lui Plutus, in care el lupta impotriva luxului, a degradarii familiei, a moravurilor grecesti mai usuratice. Comediile lui Plauttus s-au bucurat de un succes imens in randurile spectatorilor romani. Alt autor de comedii a fost cartaginezul Publius Terentius Afer (aprox. 190– 159 i.e.n), ale carui lucrari erau destinate publicului instruit. El a scris numai 6 comedii. Caius Lucilius (180 – 102 i.e.n), a intemeiat un gen literar cu totul nou, satira. Poezia lirica a luat nastere in secolul I i.e.n., intr-un cerc de tineri poeti dintre care cel mai talentat era Catullus (aprox. 87- 54 i.e.n.). El a fost primul care a introdus in poezia latina elemente din poezia greaca. A scris mici poeme epice cu teme din mitologie. Filozofia In acest domeniu, in Roma antica existau mari personali-tati. Marele filozof Titus Lucretius Carus (98-55 i.e.n.) a adus idei noi, cautand sa scape oamenii de superstitiile generate de ignoranta, de teama de zei si de viata de dincolo de mormant, prin lucrarile sale. A incercat sa dea o explicatie naturalist-stiin-tifica originii omului si societatii, care, in conceptia lui, se dez-volta fara amestecul zeilor. In stiinta, ca si in filozofie, s-au distins mari ganditori ca Marcus Terentius Varro (116 – 28 i.e.n.) care a intocmit o enciclopedie a stiintelor si a scris studii ample despre stravechile obiceiuri romane din viata religioasa si de toate zilele, despre teatrul roman, despre limba latina, despre agronomie.

Dreptul

Dreptul s-a dezvoltat mult in perioada republicii. Au fost largite drepturile proprietarilor asupra averilor, a fost elaborata notiunea de persoana juridica si au fost considerate ca atare mai intai municipiile si apoi colegiile. Toate aceste inovatii au urmarit apararea proprietatii private care se consolidase. Juristii realizau averi mari, glorie si clientela numeroasa. Cuvantarile avocatilor vestiti erau citite de marele public.

Circul si teatrul

Spectacolele de circ erau foarte populare in Roma inca din cele mai vechi timpuri. In anul 254 i.e.n. au fost organizate prima data jocuri cu gladiatori, care apoi au devenit distractia preferata a romanilor. Se cheltuiau sume foarte mari pentru organizarea de jocuri si reprezentatii de circ. In randurile paturilor largi ale populatiei se mai bucurau de succes scenele scurte si farsele, nascute din jocuri populare pur romane. In ele erau personaje amuzante: mancai, vicleni, natangi, obraznici. Pe scena erau prezentati meseriasi si tarani. Din epoca au ramas multe zicale adevarate si in prezent.

Arhitectura

Secolele III-I i.e.n. au fost caracterizate printr-o dezvolta-re continua a arhitecturii si a artelor plastice romane. Vechea casa romana nu avea decat parter. In centrul ei se afla atrium, o incapere mare in care ardea focul si se statea familia. De atrium erau alaturate dormitoarele. De obicei, nu mai erau alte incaperi. In perioada republicii insa au inceput sa se constru-iasca case cu 1- 2 etaje. In cele bogate, atriumul, impodobit cu coloane s-a trasformat intr-o sala de primire cu care se inveci-nau multe incaperi: salonul, sala de mancare, dormitorul, sala de baie, curti inchise si gradini impodobite cu coloane si statui. Peretii erau imbracati cu marmura iar pardoselele se faceau din mozaic. In orase s-au ridicat cladiri publice cu stil arhitec-tural cu totul nou – basilica. De pe la inceputul secolului al II-lea i.e.n. au aparut constructiile decorative, monumentale si arcurile de triumf. Din orasele grecesti cucerite au fost aduse la Roma, ca prada de razboi, o multime de statui, cu care au fost impodo-bite pietele, cladirile publice si casele particulare. Romanii au creat un gen sculptural nou: portretul realist. S-au dezvoltat frescele, care erau folosite mai ales in scopuri decorative.

Orasul

Roma Roma a devenit un oras urias ca suprafata si ca numar de locuitori. In secolul II i.e.n., Roma avea aproximativ 500.000 de locuitori. Aici veneau oameni din toate colturile imperiului si traiau numerosi straini, mai ales greci, sirieni si evrei. In secolul I i.e.n., Roma a devenit cel mai mare centru in-ternational, capitala unui mare stat mediteranean. In oras s-au ridicat cladiri marete. Forul a devenit o piata plina de temple, basilici, portice, arcuri, sculpturi. Pompeius a construit primul teatru de piatra iar Caesar, un minunat For nou, devenit mai tarziu modelul constructiilor de acest tip. Alaturi de cartiere luxoase, in care se aflau cladiri publice si casele particularilor bogati, mai existau in Roma si regiuni sarace, in care se adapostea plebea urbana si unde cocioabele jalnice alternau cu casele saracacioase cu mai multe etaje, ridicate la repezeala de oamenii de afaceri intreprinzatori.

10 comentarii:

Anonim spunea...

:)

Anonim spunea...

nu-mi place deloc...astea nu mi se par curiozitati....:(:(

Anonim spunea...

foarte interesant si util!!!

Anonim spunea...

foarte interesant!!!Multumesc pentru ca l-ai postat!!!

Anonim spunea...

Destul de interesant, o singura precizare insa, Cicero a fost mai degraba adeptul rodiansimului, o combinatie intre asianism si aticism:)

Anonim spunea...

tare

Anonim spunea...

Mi-a salvat proiectul la Istorie.

Anonim spunea...

Am luat 10 la proiectul la limba latina.bravo

Anonim spunea...

super tari

Anonim spunea...

Vorbeste romaneste omule!!! Google translate nu e o limba, e un program.

Trimiteţi un comentariu

 
 
 

Recomandam

Recomandam