SPORTURI DE IARNA



Snowboard

Snowboard-ul poate fi practicat de toti cei care sunt amatori de senzatii tari. Echipamentul pentru snowbord trebuie sa fie destul de lejer pentru a te misca in voie. Important este sa fii echipat cu casca si manusi de ski, cu ochelari de protectie si cu benzi pentru incheieturi. Placa de snowbord este echipamentul cheie al acestui sport de iarna. Picioarele trebuie legate de placa pentru a avea echilibrul de care ai nevoie. Inainte de a te aventura pe partie, incearca sa faci cativa pasi sa vezi daca te simti comod sau daca legaturile nu sunt prea stranse. In cazul amatorilor, parerea unui profesionist este extrem de folositoare mai ales in alegerea echipamentului necesar. Nu orice placa se potriveste cu dimensiunile piciorului tau. De aceea este important sa alegi o placa mai lata pentru a nu aluneca la viraje. Daca intampini dificultati in alegerea placii de snowbord, iti poti achizitiona o pereche de inaltatori, ideali pentru a te deplasa in liniste.

Ski-ul alpin
Ski-ul alpin este un sport de iarna complex care aduce multe probleme amatorilor sau celor care nu cunosc in detaliu elementele de baza ale acestui sport. Ski-ul alpin se practica in regiunile montane inalte, unde stratul de zapada permite practicarea in siguranta a unui astfel de sport. Fiind un sport de „inaltime mare”, numarul problemelor care pot aparea este destul de mare. Din acesta cauza este important sa practici ski-ul alpin in grup pentru a te asigura ca poti fi salvat in cazul unor probleme majore. Inainte de a te aventura in parcurgerea unor distante montane pe ski, asigura-te ca dispui de echipamentul adecvat (rucsac, sac de dormit, harta regiunii montane etc.) si ca ai toate cunostintele solide necesare practicarii acestui sport.

Saniusul
Este unul dintre sporturile de iarna preferate de copii. Sunt insa si adulti care adora saniusul pe partii mari cum sunt cele din zonele montane unde distractia atinge cote maxime datorita stratului de zapada mult mai mare. Saniusul este cel mai vechi sport de iarna care poate fi practicat oriunde unde exista zapada sau gheata. Pentru cei mici si acest sport de iarna poate aduce probleme. Tocmai de aceea este foarte important ca partiile pentru sanius sa fie cat mai line deoarece saltul brusc de pe sanie poate provoca accidente grave. Daca v-ati hotarat sa va petreceti vacanta de iarna la munte impreuna cu familia, incercati pe cat posibil sa va insotiti copiii indiferent de sportul pe care il practica.

Bobul
Este un sport de iarna practicat de echipe de 2-4 oameni intr-o cursa pe o partie sinusoida de gheata intr-un vehicul cu viteza de peste 130 km/h. Bobul se practica in 4 manse iar la start fiecare echipaj impinge bobul circa 50 de metri, apoi toti se urca in interior
Bobul este, de asemenea, un sport de iarna cu traditie mai ales in randul localnicilor din zonele montane. Practicat pe partiile de gheata, bobul presupune un risc mare pentru cei mici. In Romania, acest tip de sport nu se practica cu prea mult interes din cauza lipsei de partii amenajate in acest sens. Cei care il practica sunt profesionisti, obisnuiti cu traseele montane lungi si cu viteza mare. Acest tip de sport este indicat celor care iubesc adrenalina si care sunt profesionisti in condusul autovehiculelor de dimeniuni mici.

Tot pentru iubitorii de adrenalina, s-a dat startul kitingului, un sport inrudit cu ski-ul ce imbina puterea vantului cu alunecarea pe zapada. Acest tip de sport se practica pe zapada si mai toti iubitorii de sporturi de iarna il cunosc sub denumirea de snowkiting sau snowkite.

Ski fond Inainte sa fie un sport, schiul fond a reprezentat un mijloc de locomotie pentru oamenii care traiau in tarile din nordul Europei. Cele doua bucati de lemn legate de incaltaminte asigurau o deplasare mai usoara si rapida pe zapada. In 1564, armata suedeza echipata cu schiuri a cucerit orasul Dronthein, sosind înaintea norvegienilor care mergeau pe jos. Prima competitie oficiala a fost organizata la Tromso în 1843, iar in 1933, în nordul Suediei, Lars Tuorda a câstigat o proba de 220 km cu timpul de 22 de ore si 22 de minute, aceasta fiind prima cronometrare oficiala a schi fondului. Probele olimpice ale schi fondului presupun 5 distante de parcurs, diferite la masculin fata de cele de la feminin, si doua tehnici de alunecare pe zapada: clasic si liber. Stilul clasic este cel traditional, schiurile fiind tinute paralel, fara sa devieze de pe cele doua trasee prestabilite. În schimb, stilul liber lasa schiorilor posibilitatea de a-si alege miscarile si tipul deplasarii. Schi fondul este disciplina cu cel mai mare numar de probe din programul olimpic. Prima editie a Campionatului Mondial de schi fond a fost organizata în anul 1937. In proba de fond schiurile sunt mult mai subtiri decat in cea alpina, frecarea fiind mult mai mica. Se tine cont si de faptul ca schi fondul este practicat pe suprafete cât mai întinse, acolo unde pantele sunt destul de putine si deloc abrupte. Betele sunt mai înalte, astfel ca sportivul se poate ajuta mai mult de forta bratelor.

Săriturile cu schiurile
Sunt un sport olimpic care poate fi practicat doar de profesionişti, în caz contrar accidentele fiind iminente. Proba săriturii de la trambulină constă în coborârea pe schiuri a unei rampe şi are drept obiectiv aterizarea la o distanţă cât mai mare. În timpul săriturii, schiurile trebuie aşezate în formă de V, într-o poziţie cât mai simetrică, timp în care săritorii trebuie să-şi menţină o poziţie aerodinamică. Locul de origine al acestui sport este Norvegia, primul mare concurs având loc în această ţară în 1879. În competiţii, câştigătorul este desemnat cel care acumulează cel mai mare punctaj în urma a două manşe. Evoluţia fiecărui săritor este evaluată de 5 arbitri şi se bazează pe lungimea săriturii şi pe stilul zborului

Hochei



Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi şi englezi. În Bretonia, hoquet însemnau bucăţile de lemn răsucite la capăt purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de hook ar putea să fie strămoşul hocheiului de azi.
O rudimentară formă de hochei a fost atestat în secolul XVII în Olanda, unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele îngheţate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul îşi are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârşit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheaţă ca o variaţie a hocheiului pe iarbă.
Primele reguli cu privire la pucul de joc şi la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenţi ai unei universităţi din Montreal, în 1870. Tot în acestă perioadă, noul sport a devenit extrem de popular în Canada, trecând şi graniţa către Statele Unite, unde în 1903 s-a format şi prima ligă profesionistă de hochei. Liga Internaţionlă de Hochei s-a înfiinţat la Paris, în 1908. Astazi, ea se numeşte "International Ice Hockey Federation" (IIHF), cu sediul la Zurich.
Primul meci public de hochei este atestat la Montreal, în 1875, unde 2 echipe formate din câte 30 de jucători practicau acest sport pe un teren special amenajat. Peste 2 ani, numărul jucătorilor a fost redus de la 30 la 9. Popularitatea acestui sport în Canada a dus la crearea primei asociaţii de hochei amator, în 1885. Primele campionate au fost organizate în Europa în 1910, fiind câştigate de către Marea Britanie. Şapte ani mai târziu, în America, se creeaza "National Hockey League" (NHL), cu numai 6 echipe până în anul 1967. Ulterior, NHL a de venit cea mai prestigioasă ligă de hochei din lume.
Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă. Primele 4 ediţii au fost clar dominate de către canadieni, însă, după război, sovieticii au început uşor să-şi impună autoritatea, până la începutul anilor '90. Ulterior, Suedia în 1994 şi Cehia în 1998 au câştigat aurul olimpic.
În 2002, la Salt Lake City, Canada a învins în finală SUA, într-unul din cele mai memorabile meciuri din istorie. Hocheiul feminin a debutat la olimpiade în 1998 la Nagano.

Schi stil liber
Acest sport de iarna combina schiul cu acrobatiile. Schiul stil liber contine trei competitii: acrobat, aerian si mogul.

Patinaj viteza
Cursele cu patine pe gheata au aparut in Olanda inca din sec XIII. Lama patinelor de patinaj viteza este mai lunga si mai subtire decat a celor folosite la hochei sau la patinaj artistic.Urma patinelor in cursele moderne depaseste rar 9 m si are de obicei o lungime de 5 sau 5m.

 
 
 

Recomandam

Recomandam