Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Marea Britanie şi atrage vizitatori din cele mai vechi timpuri. Este un monument atemporal chiar si pentru oamenii care l-au construit.
Stonehenge pe care o vedem astăzi este în etapa finală, care a fost finalizata aproximativ cu 3500 ani în urmă, dar mai întâi hai sa ne intoarcem in urma cu 5000 de ani.
Stonehenge a fost o intindere (Henge) de lucrari de terasamente, care cuprindea un şanţ, un banc, şi găurile Aubrey, toate, probabil, construite în jurul anului 3100 î.Hr.. Găurile Aubrey sunt gropi rotunde sapate in în creta, au aproximativ un metru lăţime şi adâncime, cu laturi abrupte şi fundul plat. Ele formează un cerc de aproximativ 284 de metri în diametru. Săpăturile au scos la iveala oseminte provenite din incinerari , dar găurile înseşi au fost făcute, probabil, nu, în scopul de morminte, ci doar ca parte a ceremoniei religioase. La scurt timp după această etapă Stonehenge a fost abandonată, nemaifiind atinsa vreme de 1000 de ani.
Urmatoarea etapa şi cea mai dramatică a inceput la Stonehenge in jurul anului 2150 î.Hr.. Un numar de 82 de stanci albastre din munţi Preseli, în sud-vestul Tarii Galilor au fost transportate la aici. Se crede ca aceste pietre, unele in greutate de ,aproximativ, 4 tone au fost târâte pe role şi sanii pe coasta Milford Haven şi apoi încărcate pe plute. Apoi au fost transportate pe apa râurilor Avon şi Frome, înainte de a fi trase pe uscat din nou, până aproape de Warminster în tinutul Wiltshire.
Această călătorie uimitoare se intinde pe o distanta de 240 de mile. Dupa aceea aceste pitre au fost desfasurate pe centru. intr-un dublu cerc incomplet, locul ramas reprezentand, probabil, intrarea in sit.
Cea mai mare dintre pietre ,Sarsen, transportata la Stonehenge este in greutate de 50 tone si transportul pe apa ar fi fost imposibil, pietra putand fi mutata cu sanii şi frânghii. Calculele au aratat faptul ca la actiune au luat parte 500 de oameni cu frânghii din piele , plus 100 de bărbaţi necesari pentru a stabiliza rolele imense din fata saniilor.
Etapa finală a avut loc la scurt timp după anul 1500 î.Hr., atunci când bluestones (stancile albastre) au fost reorganizate în forma de potcoavă şi de cerc pe care o vedem si astazi. Numărul iniţial de pietre, din cercul bluestone a fost, probabil, în jur de 60, unele dintre ele dipsarand sau erodandu-se în partea de sus. Altele au ramas doar ca buşteni sub nivelul solului.
